Reforma proprietății

1.Introducere

Procesele de tranzitie – in plina desfasurare - din Europa Centrala si de est sunt de o mare importanta si complexitate. Problemele cele mai importante care se cer rezolvate si care au implicatii majore asupra intregii vieti economico-sociale si politice privesc contextul general al tranzitiei cu privire la transformarea economica in toate componentele sale. Crearea drepturilor de proprietate, transferul acestor drepturi, dificultatile dar si eficienta relatiilor intre agentii economici specifici economiei de piata, rolul statului in procesul de tranzitie se constituie in tot atatea elemente ale procesului de transformare.

Anii de inceput ai tranzitiei postsocialiste sunt anii crizei pentru Europa Centrala si de est. Proiectele de crestere economica pentru aceste tari depind de multi factori : constanta cu care se urmaresc programele de reforma, impactul dezvoltarii exogene (incluzand si sfarsitul sistemului de comert CAER), raspunsul tarilor industrializate in directia asigurarii asistentei tehnice, regimul financiar (incluzand reducerea datoriei unora dintre tari), realizarea unui mediu comercial deschis etc. Rezulta ca restructurarea economica nu poate fi decat lenta, datorita faptului ca sunt necesare schimbari fundamentale, sistemice si institutionale. Aceste schimbari determina insa anumite reactii; in orice schimbare propusa, a oricarei stari existente, vor exista intotdeauna unii care se tem ca vor pierde mai mult decat vor castiga din schimbarile propuse. Este astfel de inteles de ce multi vor actiona impotriva unor astfel de schimbari. Deci, durata procesului de tranzitie va fi in functie nu numai de amploarea si complexitatea reformei – care au un caracter predominant obiectiv -, ci si de elemente de ordin subiectiv care se manifesta diferit de la o tara la alta, si aceasta cu atat mai mult cu cat in societatile cu sisteme de comanda populatia este predispusa – in mare parte – la mentinerea starii de fapt de dinainte.

Amploarea procesului de tranzitie rezulta, cu multa claritate, chiar din recomandarile Grupului Bancar al tarilor membre ale Bancii Mondiale care concepe reforma – pentru toate tarile foste socialiste – ca un program in patru timpi care se desfasoara astfel:

1. Stabilizarea macroeconomica

2. Pretul si reforma pietei

3. Crearea sectorului particular, privatizarea si restructurarea intreprinderilor

4. Redefinirea rolului statului

5. Infaptuirea procesului de tranzitie, tinand seama de experientele acumulate pana in prezent, ne arata existenta unui impact social puternic asupra majoritatii populatiei, demonstrand ca, cel putin pe termen scurt costurile sociale sunt ridicate. Se constata chiar o scadere mai rapida a nivelului mediu de viata comparativ cu scaderea productiei si aceasta pe fondul unei cresteri accelerate a fenomenului de somaj.

Problemele politice ridicate de procesul de tranzitie, al continuarii reformelor, in pofida dificultatilor crescande cu care se confrunta segmente tot mai mari de populatie, sunt considerabile in planul consecintelor. Procesul de cauzalitate este imediat: mentinerea dificultatilor de ordin politic se resfrang asupra economicului, si evident, in plan social,ceea ce poate determina chiar compromiterea obiectivelor initiale ale tranzitiei. In acest context o importanta majora o are asigurarea unui sprijin public (chiar international) care poate sustine sau amenda vointa publica in desfasurarea in continuare a tranzitiei. Insa este de subliniat ca acest sprijin public nu trebuie asigurat prin sacrificarea obiectivelor majore, prioritare ale reformei. Apare astfel necesitatea realizarii unui echilibru corect intre sprijinul public (inclusiv al sustinerii reformei din exterior) si mentinerea incitatiei guvernelor si populatiei pentru a continua pe calea realizarii tranzitiei.

Evolutia economiei romanesti dupa anul 1989 este dominata de tendinta unui declin tot mai pronuntat. Macrostabilizarea nu s-a realizat, economia de piata continua sa fie un deziderat, productivitatea muncii se situeaza la un nivel inaccesibil de scazut, consumurile continua sa fie mari, risipa de resurse nu s-a oprit, inflatia se mentine deosebit de ridicata, somajul continua sa creasca, iar PIB scade.

2. Reformele economiei privind “Tranzitia Romaniei la economia de piata”

Tranzitia reprezinta un proces relativ indelungat care in mod inevitabil genereaza, cel putin la inceputurile sale, dificultati economice si costuri sociale obiective. O asemenea realitate este determinata de faptul ca societatea, economia, actiunea sociala in general, trebuie sa functioneze pe noi baze: noi structuri, noi mecanisme de reglare, noi mentalitati si chiar sistem de valori. Trebuie avute in vedere ca modelul socialist-de orientare marxista- de economie si de societate, a lasat o puternica amprenta asupra mentalitatilor si comportamentelor populatiei, greu sau chiar imposibil de eliminat pe termen scurt.

Modificari institutionale :

Ca si celelalte tari in tranzitie, si in Romania modificarea sistemului economic a fost initiata prin punerea in aplicare a unor masuri, cum ar fi :

- retragerea statului din economie si liberalizarea preturilor, a comertului exterior, a pietei valutare

- aplicarea unor programe de macrostabilizare

- reforme structurale (reforma institutionala, reforma proprietatii, reforma intreprinderii, reforma sistemului bancar).

3. Reforma proprietatii

Reforma proprietatii este nucleul dur al tranzitiei la economia de piata si modul cum ea se desfasoara reprezinta tabloul de bord al ansamblului proceselor transformationale. Obiectivul central al reformei proprietatii este dezetatizarea, ca o consecventa a aplicarii strategiilor de inspiratie neoliberala privind realizarea statului minimal. Fundamentul acestor optiuni tine de observatia ca statul se dovedeste a fi mai degraba un prost administrator al economiei.

Romania se numara, la finele anului 1989, in randul tarilor est-europene cu cea mai mare pondere a sectorului de stat (alaturi de Cehoslovacia si Bulgaria), ponderea acestuia in economie situandu-se in jurul a 90 %.

Aceasta caracteristica, impreuna cu lipsa vointei politice si neincrederea investitorilor straini au facut ca modificarea structurii proprietatii sa se produca lent, Romania numarandu-se si la finele anului 1997 in randul tarilor in tranzitie cu cele mai scazute cote ale sectorului particular in economie (alaturi de Albania, Bulgaria, dar nu si de Cehia si Slovacia).

Unele etape ale reformei proprietatii s-au derulat rapid la nivelul anumitor paliere, altele, dimpotriva.

- Prima etapa, de transformare a intreprinderilor de stat in societati comerciale (Legile 15/1990 si 31/1990) si regii autonome (al caror numar s-a multiplicat nepermis de mult- la peste 900), s-a derulat rapid.

- O alta componenta a reformei proprietatii, cresterea micului sector privat a parcurs mai multe etape.

In ceea ce priveste conditiile din Romania de initiere a unei activitati economice private (mici si mijlocii) trebuiesc evidentiate urmatoarele:

- legislatia fiscala nu a fos incurajatoare pentru acestea (mai ales sub aspectul incurajarii investitiilor, deci extinderii activitatilor)