Reforma sistemului de pensii

I. INTRODUCERE

Sistemele de pensii traverseaza în întreaga lume o perioada de criza. Multe dintre tarile Uniunii Europene, dar nu numai, au costuri impresionante - în general peste 8-10% din PIB, doar pentru a mentine pe linia de plutire o componenta a sistemului de asigurari sociale , respectiv, aceea de acordare a venitului necesar dupa iesirea de pe piata muncii. Situatia este însa mult mai dificila, mai complexa, mai ales în perspectiva, în conditiile particularitatilor sistemului de pensii mostenit" si a factorilor ce afecteaza inevitabil secolul pe care îl parcurgem (îmbatrânirea populatiei, reducerea populatiei active, problemele macroeconomice în principal ale tarilor în tranzitie, etc.) bugetul necesar asigurarii platii pensiilor ca pondere din PIB se anticipeaza ca se va dubla peste 40-50 de ani.

Majoritatea tarilor au demarat deja procese de reforma a pensiilor sau cel putin îsi proiecteaza astfel de schimbari / pentru perioadele imediat urmatoare. Cu toate ca aparent problemele sunt aceleasi, directiile de schimbare, chiar daca uneori convergente, sunt diferite, în urma cu 10 ani de zile, principala cale de reforma discutata si implementata era în general, cea parametrica (modificarea vârstelor de pensionare, a ratelor de înlocuire, etc.). în momentul de fata exista un consens aproape explicit în lumea capitalista occidentala: trecerea cel putin partiala la sectorul privat reprezinta cheia viabilitatii sistemelor de pensii. România nu a facut înca acest pas dar nu îsi poate permite sa mai întârzie aceasta reformare mult timp.

Pe de alta parte, tranzitia, interesele electorale si alti factori obiectivi sau subiectivi au creat si mentinut inechitati grave în sistemul public de pensii al României.

In aceste conditii, studiul de fata îsi propune sa descrie cadrul în care schimbarile precedente sau anticipate s-au petrecut si se petrec, pentru a putea concepe ulterior cât mai corect o politica coerenta în sfera pensiilor.

II. FACTORI ACTUALI CE DETERMINA EVOLUTIA SISTEMELOR DE PENSII

Sistemele de pensii din întreaga lume (la diferite standarde de dezvoltare, experiente politice, sisteme de guvernare, etc.) se confrunta cu dificultati ce inevitabil se vor croniciza în anii ce vor urma. Exista câtiva factori principali care au condus la aceasta situtie generalizata si ei vor fi amintiti pentru a întelege contextul în care se petrec schimbarile în vederea actionarii mai ferme spre eficientizarea sistemelor de pensii.

2.1. Imbatrânirea populatiei este factorul cel mai important semnalat de specialisti ca afectând în viitor viabilitatea sistemelor de pensii (efectele procesului sunt evidente: scaderea valorii contributiilor ca urmare a reducerii numarului de contributori, cresterea cheltuielilor cu pensiile din cauza amplificarii numarului de beneficiari).

Imbatrânirea demografica este determinata de doi factori: declinul ratei fertilitatii conjugat cu o speranta medie de viata în crestere. Ratele fertilitatii au suferit o scadere rapida la sfârsitul anilor '60 ce a continuat si pe parcursul anilor '70/'80. Din acea perioada, numarul mediu de copii nascuti de o femeie în decursul vietii fertile a ramas aproape constant la nivele de mai putin de 2 copii/femeie, în România, acest indicator a suferit o scadere puternica imediat dupa revolutie: de la 2.2 copii/femeie în 1989 la 1.3 în 1995, valoare de la care se mentine aproape constant.