Reforma supravegherii bancare în Uniunea Europeană după criza financiară

Capitoulul 1: Supravegherea bancară

În fiecare economie sectorul bancar are o importanță deosebită prin intermediul funcțiilor pe care acestea le îndeplinește, ca de exemplu: este un sistem de plăți, de creditare a economiei dar și de comunicare a politicii monetare.

Conform literaturii de specialitate, supravegherea bancară datează de mai bine de 100 de ani sub diverse forme, preponderent în America și Europa de Nord, iar o dată cu trecerea timpului, toate țările în curs de dezvoltare au realizat cât de important este controlul bancar în economia generală, dar și în cadrul sectorului financiar.

În doctrina economică se specifică că reglementarea bancară reprezintă multitudinea de legi și norme ce sunt specifice băncilor în desfășurarea activității, iar activitatea de supraveghere bancară presupune observarea situațiilor financiare a băncilor, dar și măsura în care sunt respectate și aplicate reglementărilor bancare în vigoare.

Fiecare sistem bancar are cel puțin o autoritate de reglemtare și supraveghere, însă structura, puterile de reglementare și implementare, cât și responsabilitățile lor diferă de un sistem la altul, drept consecința a mediului economic, cât și juridic din cadrul unei țări.

În literatură de specialitate se precizează că supravegherea bancară este considerată pilonul ce stă la baza stabilității financiare.

În anul 2007 izbucnea cea mai mare criză din lume, care pentru prima dată a fost resimțită de către instituția bancară europeană BNP Paribas, iar mai apoi, ceea cee părea mai mult a fi o criză financiară, devenea și criză a sistemului bancar, apoi a datoriilor suverane, afectând în acest fel toată economia.

1.1.Conceptul de supraveghere bancară

Pentru a fi asigurată siguranța, dar și stabilitatea sistemului bancar, una sau mai multe autorități vor executa mai multe procese ce poartă denumirea de supraveghere prudențială. Potrivit literaturii economice, în sens restrâns, supravegherea reprezintă analiza unor date raportate de către bănci, verficarea la fața locului a acestor date și identificarea altor elemente care se consideră a fi relevante, precum și stabilirea măsurilor necesare rezolvării problemelor ce au fost identificate. În sens larg, pe lângă cele precizate anterior, supravegherea presupune și efectuarea unor analize pentru a reflecta stabilitatea financiară.

Calitatea realizării unei supravegheri bancare este o condiția necesară, însă aceasta nu poate reflecta singură un sistem bancar sănătos. Printre celelalte condiții ce stau la baza sistemului bancar sănătos putem enumera: un cadrul economic stabil, un sistem juridic funțional, existența unui sistem contabil ce este în măsură să reflecte situația patrimonială, dar și a unui sistem nebancar foarte bine dezvoltat.

Supravegherea bancară este realizată prin intermediul unor arhitecturi integrate, care îmbină autoritatea supranațională, respectiv Banca Centrală Europeană, cu autorități naționale ce au rolul de supraveghere, ce funcționează pe baza standardelor și cerințelor de nivel ridicat.

În literatura enonomică se precizează că mecanismul unic de supraveghere este element important al uniunii bancare ce are rolul de a supraveghea prudențial la nivelul Uniunii Europene instituțiile bancare din zona euro, cât și din statele membre ale Uniunii ce nu se regăsesc în zona euro, dar care aleg să se alăture mecanismului.

Supravegherea bancară poate fi realizată prin două modalități și anume:

- Inspecții la socetățile bancare, fiind denumită și supraveghere on site. Aceasta presupune prezența activă a unor reprezentanți ai autorității ce se ocupă de supraveghere la bănci, ceea de duce la existența unui volum mare de muncă. Acest tip de supraveghere este întâlnit în America.

- Sitații ce sunt raportate de către băncile comerciale, denumită și supraveghere off site, care nu solicită un volum foare mare de muncă din partea autorităților ce au ca scop supravegerea bancară, având posibilitatea să observe la timp băncile comerciale care se confruntă cu probleme și să găsească soluții pentru rezolvarea acestora. Această modalitatea este considerată mai modernă, fiind practicată în Europa.

1.2. Obiectivele supravegherii bancare

Criza financiară ce a avut loc în perioada 2007-2009 a scos în evidența necesitatea de a pune în aplicare procesul de realizare a uniunii bancare, proces ce are drept scop finalizarea procesului de a crea o piață unică a serviciilor financiare, dar și consolidarea economică și monetară, cât și a monedei unice.

Crearea unui sector financiar de încredere depinde în principal de modul în care autoritățile europene valorifică experința dobândită în urma gestionării crizei financiare, cât și a efectelor secundare provocate de aceasta. Marea criză economică a scos în evidență și mai mult slăbiciunile sistemului bancar cum ar fi: o capitalizare inadevcată, capitalurile dispun de o calitate scăzută, cât și existența unor rezerve de lichidități insuficiente.

Rolul unei astfel de autorități de supraveghere nu este acela de a opri falimentul unei societăți bancare; eficiența acesteia este cuantificată de posibilitatea de a reduce impactul asupra sistemului bancar a unor evenimente negative.