Reglementarea concurenței

I. Continutul concurentei

Concurenta nu are o definitie unanim acceptata, ea avand semnificatie in functie de context.Una dintre caracteristicile generale ale concurentei este aceea cand una sau mai multe personae se straduiesc sa realizeze un anumit obiectiv si ca realizarea acestui obiectiv de catre una dintre persone determina un grad mai scazut de realizare al aceluiasi obiectiv de catre cealalta persoana, dar nu o exclude din sfera de activitate.Aceasta definitie se aplica cu usurinta in diverse domenii ale vietii. Privita din punct de vedere economic, concurenta este intotdeauna legata de tranzactii pe piata, de cerere si oferta, si de procesul schimbului. Concurenta reprezinta un comportament specific unor agenti (subiecti) de proprietate diferiti care, pentru a-si atinge obiectivele (interesele), intra in realatii de colaborare si de confruntare cu alti agenti.Aceasta:

- decurge din caracterul limitat al resurselor (producatorilor, cumpara-torilor, administratiilor si economiilor nationale);

- este expresia liberei initiative a vanzatorilor si cumparatorilor: fiecare cauta sa obtina conditii cat mai bune (de productie, de vanzare, de achizitie) pentru a realiza avantaje concretizate, in ultima instanta, in cresterea patrimoniului (sau macar pentru a diminua riscul si pierderile cand acestea sunt inevitabile in fata unor situatii-limita);- este legata in mod inevitabil de schimb, acesta fiind in esenta un transfer reciproc de proprietate, sub forma bunurilor (monedei) care formeaza obiectul tranzactiilor.

La o prima evaluare, concurenta decurge din inclinatia naturala a oamenilor de a avea, de a detine cat mai multe bunuri si bani.Dupa Keynes: “dragostea instinctiva de bani si setea instinctiva de imbogatire reprezinta forte motrice a mecanismului economic”, avand la baza interesul privat (izvorat din proprietatea privata), personalitatea si nevoile specific ale fiecaruia (individ, companie etc).Chiar daca fiecare are si alte categorii de interese, ele sunt, in ultima instant, deversate tot in interesul privat (personal).Dintr-o asemenea perspectiva se ridica intrebarea: pentru firmele proprietate publica (sau la care administratiile publice sunt actionare) concurenta are aceleasi coordonate?. Inca de la aparitie si pana astazi concurenta se desfasoara pe baza unor reguli: formale si/sau informale, ca fiind reglementata social si implicit supravegheata de autoritati si de societatea civila.In felul acesta se previn situatii-limita cand:

- suma comportamentelor individuale libere si perfect rationale pot conduce la situatii colective absurde;

- o cuncurenta nesupravegheata si nereglementata se poate autodistruge daca unii dintre agentii ei dispun de puteri care sa falsifice mecanismul competitiei.

De aeea in orice tara si grupare economica cu sistem democratic pe langa institutiile (regulile, normele) informale ale pietei si concurentei exista legi si alte reglementari in domeniu, inclusive autoritati (organism) abilitate. Concurenta este mai intai o competitie, o intrecere intre agentii economici.In felul acesta ea incita initiativa, creativitatea, spiritul de competitie prin care fiecare isi urmareste interesul personal; in aceasta competitie unii reusesc, castiga, altii pierd, dar pe ansamblu se obtin rezultate pozitive pentru ca:

- este stimulata eficenta economica (in principal prin impulsul pe care concurenta il da inovatiei – sub toate formele si la toate nivelurile) si pe aceasta baza economisirea resurselor limitate si progresul tehnic.

- se realizeaza difrentierea agentilor economici in cele doua mari categorii: cei care reusesc si cei care inregistreaza esecuri (ca producatori, firme, cumparatori, administratii si chiar state);

- este determinate alocarea eficienta a resurselor;

- se stimuleaza inovatia;

“Competita conduce la continua perfectionare si eficientizare a productiei.Ea determina producatorul sa elimine risipa si sa scada costurile, astfel incat sa vanda la un pret mai mic decat altii.Ii elimina pe cei ale caror costuri raman ridicate si astfel incat sa concentreze productia in mainile acelora ale caror costuri sunt mai mici.”(Clair Wilcox).