Reglementări și uzanțe internaționale

Runda Uruguay si OMC

Runda de negocieri in cadrul Acordului General pentru Tarife si Comert care a durat din 1986 pana in 1993. S-a concentrat in principal asupra unor domenii sensibile din punct de vedere politic, unde tarifele raman ridicate, cum ar fi agricultura, sectorul serviciilor, proprietatea intelectuala si domeniul audio-vizual. A incercat si sa imbunatateasca procesul de solutionare a disputelor in cadrul GATT. Clauza "Super 301" a avut un efect negativ asupra negocierilor. Unul din rezultatele cele mai semnificative a fost reforma Politicii Agricole Comune din 1988 si din 1992.

In reuniunile de la Bretton Woods, din 1944, s-a previzionat constituirea unui al treilea organism economic mondial, Organizatia Internationala a Comertului. In 1948 s-a aprobat in Cuba "Carta de la Havana", documentul constitutiv al OIC, dar ratificarea necesara pentru diferite guverne, in special cel al SUA, nu s-a produs. A trebuit sa se astepte aproape cincizeci de ani, pana in 1995, pentru a asista la crearea unui organism similar, Organizatia Mondiala a Comertului, OMC. In timpul acestor ani piata mondiala a fost rigida printr-o conjunctie de norme comerciale si concesiuni tarifare acordate intre un grup de tari, care s-a numit Acordul General asupra Tarifelor Vamale si Comert (GATT, General Agreement on Tarrifs and Trade) semnat in 1948.

Pe timpul a jumatate de secol, textul bazic al GATT s-a mentinut aproape identic. Secretariatul general al GATT, cu sediul la Geneva, a convocat o serie de intruniri de afaceri, care au permis acorduri "plurilaterale", adica, participarea voluntara, care au permis importante reduceri tarifare.

GATT avea un caracter provizoriu si un camp de actiune care excludea tarile din blocul sovietic, dar succesul sau in dezvoltarea comertului mondial de-a lungul a 47 de ani este de necontestat. Reducerile continue ale tarifelor au stimulat in deceniile 1950, 1960 cresterea comertului mondial, care a atins rate foarte inalte (in jur de 8% anual pe termen mediu). Ritmul de crestere al comertului mondial a fost intotdeauna superior cresterii productiei pe vremea cand exista GATT. Afluenta de noi membrii in timpul Rundei Uruguay, dupa prabusirea sistemului economic sovietic, a fost o proba de recunoastere ca sistemul multilateral comercial constituia un suport de dezvoltare si un instrument de reforma economica si comerciala.

Succesul obtinut de GATT in micsorarea tarifelor la nivele atat de joase, impreuna cu o serie de recesiuni economice in deceniul lui 1970 si in primii ani ai lui 1980, a impins guvernele la crearea altor forme de protectie pentru sectoarele care se infruntau cu o mai mare concurenta pe pietele exterioare. Inaltele rate ale somajului si numeroasele falimente din timpul crizelor acelor ani au impulsionat guvernele din Europa Occidentala si America de Nord sa creeze noi tipuri de bariere comerciale fara taxe, sa incerce sa incheie cu concurentii sai acorduri bilaterale de distributie a marfii si sa obtina subventii pentru a se mentine pe pozitie in comertul produselor din industria de crestere a oilor. Aceste fapte au micsorat credibilitatea si efectivitatea GATT.

Problema nu se limiteaza la deteriorarea politicii comerciale. La inceputul deceniului lui 1980, Acordul General inca nu raspundea realitatilor comertului mondial cum o facuse in deceniul 1940. in primul rand, acest comert era mult mai complex si important ca in urma cu 40 de ani: era acum in curs "mondializarea" economiei, comertul serviciilor - neagreat de normele GATT - era de mare interes pentru un numar crescator de tari si s-au incrementat si investitiile internationale. Expansiunea comertului serviciilor era si ea legata de noile dezvoltari ale comertului mondial de marfuri. S-a estimat ca normele GATT rezultau deficiente si in ceea ce priveste alte aspecte.

In agricultura, de exemplu, unde punctele slabe ale sistemului multilateral au fost tratate abundent si eforturile pentru liberalizarea comertului produselor din ramura cresterea oilor au avut putin ecou. In sectorul textilelor si al imbracamintei, s-a negociat in deceniul VII si primii ani ai deceniului VIII o exceptie de la disciplinele normale ale GATT, care a pus bazele Acordului Multifibre. Inclusiv structura institutionala a GATT si sistemul sau de solutionare a diferentelor erau motive de preocupare.

Acestia si alti factori i-au convins pe membrii GATT ca trebuia sa se faca un nou efort pentru a extinde sistemul multilateral. Acest efort s-a tradus in Runda Uruguay si in crearea OMC.

Cea de-a VIII-a runda de negocieri comerciale GATT a fost lansata la 20 septembrie 1986 prin Declaratia reuniunii unisteriale da le Punta del Este, Uruguay. Evenimentul avea loc cu doi ani inaintea termenului pentru aplicarea integrala a concesiilor convenite in Runda Tokyo. Preconizata a se desfasura pe parcursul a patru ani, Runda Uruguay a durat sapte ani si jumatate, aproape dublul duratei stabilite. La negocieri au participat 117 state, dintre care 94 parti contractante la GATT,printre care se numara si Romania. S-au negociat teme referitoare la produse industriale sau agricole, textile, servicii financiare, probleme ale proprietatii intelectuale si miscari de capital; s-a prabusit aproape tot comertul, inclusiv produsele biologice mai inovatoare, software-ul sau tratamentele medicale ale SIDA. A fost cea mai mare afacere comerciala care a existat in istoria umanitatii. Prin obiective, ea poate fi considerata cea mai ambitioasa , vasta si complexa negociere din cei 46 ani de existenta ai GATT.