Relația globalizare-regionalizare

INTRODUCERE

Acest studiu examinează implicaţiile şi consecinţele globalizării şi regionalizării în economia mondială din prisma diferitelor teorii şi modele existente, axându-se în special pe explicarea legăturilor care există între aceste două fenomene.

Contrar părerilor multor specialişti nu este neapărat vorba de procese antagoniste ci mai degrabă de procese care se potenţează reciproc.

Majoritatea economiştilor consideră globalizarea un lucru bun, pentru că ea eliberează jocul concurenţei, ce canalizează energiile oamenilor şi resursele ţărilor către activităţile în care ele sunt cele mai productive.

Pe de altă parte, numeroase persoane, printre care responsabili politici sau electoratul lor, atât din ţările OCDE cât şi din ţările în dezvoltare, consideră globalizarea ca o ameninţare în sensul în care ea accelerează ritmul schimbărilor cărora trebuie să le facă faţă şi la care reuşesc din ce în ce mai puţin să se adapteze.

Responsabilii politici consideră şi ei că globalizarea le ameninţă independenţa de acţiune, nu numai faţă de alte guverne dar şi faţă de piaţă

Dacă unii văd regionalizarea de jure drept un mijloc de a contrabalansa efectele destabilizatoare ale globalizării,asociind, mai mult sau mai puţin forţat, puterile lor, pentru a le întări, alţii o acuză de exacerbarea efectelor acesteia. În opinia lor, regionalizarea agravează pierderea suveranităţii naţionale şi precipită schimbă rile cărora trebuie să li se adapteze.

Acest studiu prezintă ,într-o manieră originală , motivele care stau la originea acestei diversităţi de percepţii. El examinează forţele politice şi economice care provoacă şi modelează globalizarea şi regionalizarea, cât şi interdependenţele dintre acestea, pentru a pune în lumină implicaţiile politice asupra ţărilor în dezvoltare, noilor state industrializate şi ţărilor OCDE cât şi asupra relaţiilor lor reciproce.

Capitolul 1

GLOBALIZAREA ŞI REGIONALIZAREA – ABORDĂRI CONCEPTUALE

Puţine intrebări au fost atât de dezbatute in aceşti ultimi ani , ca fenomenele de globalizare si regionalizare. Puţine au suscitat atâtea controverse şi au semănat atâta confuzie printre responsabilii politici dar şi in rândul oamenilor de afaceri, cadrelor universitare si jurnaliştilor.

Dezbaterea se poartă, în primul rând, asupra semnificaţiei conceptelor, în special asupra celui de globalizare şi asupra felului în care cele două fenomene se relaţionează. Ea se extinde apoi asupra unei game largi de probleme legate de schimbările politice şi economice care se produc la ora actuală la scară planetară.

Dintre aceste probleme amintim viabilitatea sistemului comercial mondial, nevoia crescută de integrare’’profundă’’ a politicilor la nivel internaţional şi declinul aparent al autonomiei naţionale în materie de politică economică.

Dezbaterea asupra globalizării şi regionalizării cuprinde apoi impactul revoluţiei tehnologice, sursele creşterii economice şi a productivităţii pe termen lung, importanţa recreării sistemelor de gestiune a întreprinderilor şi de organizare a muncii ca şi atuurile competitivităţii ţărilor si corporaţiilor. Ea are în vedere şi emergenţa unei lumi tripolare, mutaţia rapidă a relatiilor Nord-Sud, diversitatea crescândă a ţărilor în dezvoltare (T.C.D), sărăcia şi pericolul excluderii unei largi părţi a populaţiei mondiale şi, în economiile dezvoltate, creşterea rapidă a şomajului şi diferenţele din ce in ce mai mari din rândul salariilor si a veniturilor.

În fine, dezbaterea asupra globalizării are in vedere rolul guvernelor si natura relaţiilor dintre stat şi piaţă ca si apariţia de sisteme sociale diferite sau tipuri de capitalism concurente.

Înainte de a examina implicaţiile globalizării şi regionalizării şi legăturile care le unesc, este importantă definirea cât mai exactă a celor două concepte.