Relația între calitatea produselor și protecția consumatorului. Studiu de caz la SC Lipomin SA

CALITATEA PRODUSELOR

1.1.CONCEPTUL CALITĂŢII

Conceptul general de „calitate” se utilizează în diverse domenii, printre care se află şi cel al producţiei de mărfuri. Sensurile acestui concept sunt de natură filozofică, tehnică, economică şi socială. Calitatea, în sensul cel mai general, este o categorie filozofică şi exprimă însuşirile esenţiale ale unui obiect, care-l fac să se distingă de toate celelalte produse similare, care au aceeaşi destinaţie, respectiv utilitate.

Calitatea este strâns legată de noţiunea de cantitate, între care există o strânsă interdependenţă. Legătura reciprocă dintre ele se exprimă prin noţiunea de măsură, aceasta constituind limita cantitativă, dincolo de care se schimbă calitatea obiectului.

Plecând de la sensul filozofic al conceptului formulăm următoarea definiţie: „Calitatea produselor şi serviciilor este conferită de sinteza principalelor proprietăţi, care exprimă gradul de utilitate în satisfacerea nevoilor exprimate sau implicite”.

Conţinutul social al conceptului de calitate rezultă din caracterul complex şi dinamic al acesteia.

Caracterul complex

Un produs, pentru a-şi îndeplini misiunea pentru care a fost creat, deci ca să aibă o anumită calitate, un grad de utilitate, trebuie să îndeplinească un „complex” de condiţii tehnico-funcţionale, economice, psiho-senzoriale, ergonomice şi ecologice.

Multitudinea caracteristicilor de calitate, de naturi diferite, determină necesitatea clasificării lor astfel ca în figura 1.1.

Fig. 1.1. Clasificarea caracteristicilor de calitate

Între aceste grupe de caracteristici există relaţii de interdependenţă, de aceea evaluarea calităţii se face printr-o sinteză a principalelor caracteristici din fiecare grupă sau numai a unora dintre ele, în funcţie de destinaţia produsului.

Caracterul dinamic

Acesta derivă din caracterul dinamic al nevoilor şi al utilităţii.

Factorii care determină caracterul dinamic sunt:

- progresul tehnico – ştiinţific;

- exigenţele crescânde ale consumatorilor;

- competitivitatea tehnică.

Ridicarea continuă a calităţii produselor, respectiv modernizarea şi adaptarea cât mai fidel posibil la cerinţele pieţei, se realizează folosind una sau două căi:

a) extensivă – concretizată prin creşterea în timp a numărului de caracteristici utile ale produsului;

b) intensivă – prin îmbunătăţirea nivelului unor caracteristici de calitate.

Cunoscând caracterul complex şi dinamic al calităţii, putem afirma că, în evaluarea nivelului calitativ al produselor, trebuie să se ia în calcul mărimea caracteristicilor din mai multe grupe, ponderate după importanţa pe care o au la un moment dat.

Caracterul dinamic al calităţii produselor este dat nu numai de nivelul proiectat şi realizat, determinat de acţiunea conjugată a celor trei factori de mai sus, ci şi de evoluţia în timp a nivelului principalelor caracteristici, de constanţa lor pe circuitul tehnic al produselor de la furnizor – comerţ – consumator. Pe acest trasee, calitatea proiectată şi realizată se poate modifica, de regulă în sens negativ, datorită acţiunii unor factori specifici circulaţiei mărfurilor: ambalare, transport, manipulare, păstrare.

1.2.RELAŢIA CALITATE – NEVOI – UTILITATE

Calitatea are un conţinut social datorită implicaţiilor unor proprietăţi ale mărfurilor şi serviciilor asupra nevoilor, a calităţii vieţii oamenilor şi a mediului înconjurător.

Studiul nevoilor reprezintă comanda socială a pieţei, căreia trebuie să-i răspundă producţia de mărfuri, printr-o structură sortimentală adecvată şi de-o calitate corespunzătoare, faţă de cerinţele formulate de beneficiari.

Nevoile sociale reprezintă punctele de pornire în realizarea bunurilor, dar, în acelaşi timp, şi de raportare, de referinţă, de apreciere a gradului de satisfacere a nevoilor, prin intermediul calităţii. Nevoile oamenilor au un caracter dinamic, determinat de dezvoltarea producţiei, a ştiinţei şi a tehnicii, a gradului de cultură şi civilizaţie. Acest caracter se imprimă şi celorlalte categorii „de utilitate”, între care există o strânsă interdependenţă. (figura 1.2.)

NEVOI CALITATEA

VIEŢII

(segment) (segment)

INDICATOR

SINTETIC

STUDIEREA

PIEŢEI

PRODUCŢIE CONSUM

Fig. 1.2. Relaţiile dintre nevoi – utilitate – calitatea produselor şi calitatea vieţii

Relaţia calitate – utilitate

Calitatea este o categorie tehnico – economică, datorită legăturii sale cu utilitatea mărfurilor, precum şi datorită implicaţiilor economice la producător şi beneficiar.

Utilitatea produselor este determinată de totalitatea proprietăţilor, a însuşirilor menite să satisfacă o anumită nevoie a consumatorilor. Utilitatea diferenţiază produsele între ele, în grupe şi subgrupe, după destinaţie, respectiv după necesităţile diferite pe care le acoperă, dar fără să indice în ce măsură, în ce grad satisfac o anumită nevoie. Această măsură a utilităţii produselor care au aceeaşi destinaţie şi urmează să satisfacă o nevoie este exprimată prin calitate. Deci, produsele cu aceeaşi destinaţie, din aceeaşi grupă sau subgrupă, sunt diferenţiate între ele prin anumite proprietăţi, ceea ce determină, de fapt, un grad mai mare sau mai mic de satisfacere a aceleiaşi categorii de nevoi.