Relația resurse umane - logistică

1. IMPORTANTA RESURSELOR UMANE IN ORGANIZATII

Managementul modern pune in centrul preocupărilor sale omul, ca principal factor al succesului organizaţiei. Din acest motiv, preocuparea pentru calitatea şi dezvoltarea resurselor umane este preocuparea prioritară a conducerii organizatiilor, indiferent de tipul şi dimensiunile lor. Managerul este cel care poartă intreaga răspundere pentru creşterea eficienţei organizatiei, pentru schimbările şi evoluţiile acesteia, pentru folosirea cu maximum randament a competentelor salariatilor şi obtinerea unor performante cât mai inalte. Resursele umane sunt primele resurse strategice ale unei organizatii (societate comercială, instituţie, asociatie etc.), in noua societate informatională capitalul uman inlocuind capitalul financiar ca resursă strategică. "Resursele umane sunt singurele resurse capabile să producă şi să reproducă toate celelalte resurse aflate la dispoziţia unei organizatii”

Resursele umane sunt unice in ceea ce priveşte potentialul lor de creştere şi dezvoltare, capacitatea lor de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite. Succesul unei organizatii şi gradul de competitivitate al acesteia pornesc de la premisa că oamenii sunt bunul cel mai de pret al organizatiei. Resursele umane constituie un potential uman deosebit, care trebuie inteles, motivat şi implicat cât mai deplin in realizarea obiectivelor organizatiei. Pentru aceasta, deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adaptate întotdeauna personalitătii şi trăsăturilor angajatilor.

În teoriile traditionale ale intreprinderii, salariatii erau priviti prin prisma modului in care executau in mod disciplinat anumite operatii prestabilite sau indeplineau anumite activităti. Astfel s-au cristalizat concepte ca forta de muncă şi mână de lucru, definind totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale utilizate de salariati in procesul muncii. Aceste concepte se utilizau la singular, definind ansamblul, masa angajatilor, fără a face trimitere la salariati ca indivizi cu personalitate, nevoi, comportament, educatie, experientă şi valori specifice.

În acceptiunea modernă, din perspectiva managementului resurselor umane, oamenii nu sunt angajati doar pentru a ocupa anumite posturi vacante, ci, fiecare în parte, pentru rolul important pe care îl poate avea în cadrul organizatiei.

Acest lucru este cu atât mai evident cu cât, în mediul socioeconomic actual caracterizat prin concurenţă, dinamism şi interdependentă, multe dintre dificultătile sau succesele organizatiilor au la bază resursele umane şi managementul acestora.

Desprinzându-se din managementul general, managementul resurselor umane este un concept relativ recent pentru ceea ce s-a numit traditional "conducerea activitătii de personal" şi presupune o abordare interdisciplinară şi profesională a problematicii personalului din cadrul unei organizatii. Managementul resurselor umane este diferit de celelalte domenii ale managementului general, deoarece trebuie să servească nu numai scopului şi intereselor patronului sau conducătorului organizatiei, ci trebuie să actioneze " şi în interesul angajatilor, al fiintei umane şi prin extensie, în interesul societătii.

1.1 Departamentul de resurse umane

În prezent, nu există o definitie atotcuprinzătoare, unanim acceptată de specialişti, privind managementul resurselor umane. In general, "managementul resurselor umane constă în ansamblul activitătilor orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea şi mentinerea resurselor umane în cadrul organizatiei, in vederea realizării cu eficientă maximă a obiectivelor acesteia şi a satisfacerii nevoilor angajatilor" (Cornescu, Marinescu, Curteanu, Toma, 2003, p. 219). Având elemente care se completează reciproc, fiecare contribuind la definirea conceptului în ansamblul său, definirea managementului resurselor umane (conform aceloraşi autori) vizează:

• functia care facilitează cea mai eficientă folosire a oamenilor în vederea realizării obiectivelor individuale şi organizationale ;

• ansamblul activitătilor de ordin operational, de planificare, recrutare, mentinere a personalului, precum şi de ordin energetic, cum sunt crearea unui climat organizational corespunzător, care să permită asigurarea organizatiei cu resursele umane necesare;

• un complex de măsuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selectia, încadrarea şi mentinerea personalului, organizarea ergonomică a muncii, stimularea materială şi morală, motivarea personalului;

• capacitatea organizatiilor de a-şi atinge obiectivele prin obtinerea şi mentinerea unui personal eficient;

• fixarea obiectivelor in raport cu oamenii, realizarea şi controlul acestora Într-o logică a sistemului;

• punerea la dispozitia organizatiei a mecanismelor de functionare armonioasă şi eficientă a ansamblului uman, precum şi de respectare a dorintei de dreptate, securitate şi dezvoltare a carierei fiecărui angajat.

Pornind de la această conceptie, managementul eficient are in centrul preocupărilor asigurarea organizatiei cu personal performant, pregătirea acestuia, integrarea şi motivarea lui prin implicarea, prin diverse modalităti, În realizarea obiectivelor organizatiei. Managementul resurselor umane este constituit din ansamblul actiunilor promovate de conducerea organizatiei, de la toate nivelurile, in scopul utiliizării optime a resurselor umane de care dispune.

În societătile economice moderne, resursele umane ale organizatiei sunt constituite din salariatii care lucrează efectiv şi care, prin activitatea lor, asigură realizarea obiectivelor acesteia, punând în valoare celelalte resurse şi străduindu-se să le utilizeze rational.

Rolul deosebit pe care îl detin resursele umane se explică astfel:

• prin activitatea lor, nu numai că asigură atragerea şi folosirea tuturor celorlalti factori de productie, dar permit, in acelaşi timp, ameliorarea, producerea şi reproducerea acestora, asigurând, astfel, conditiile progresului economic şi social;

• ele reprezintă nu numai creatorul, ci şi stimulatorul tehnicii şi tehnologiei. Omul trezeşte Ia viată mijloacele tehnice, le asigură realizarea menirii pentru care au" fost create, le perfectionează, dezvoltă tehnologia, generează noi idei, creează noi conditii de aplicare a lor in practică, este promotorul noului, al progresului in tehnică, tehnologie, management etc. ;

• influentează Într-o măsură decisivă eficacitatea utilizării resurselor materiale, informa¬tionale şi financiare ale organizatiilor, permitând realizarea obiectivelor propuse, obtinerea unor produse şi prestarea de servicii destinate satisfacerii nevoilor de consum manifestate în societate.

O asemenea viziune, în care omul işi asumă conştient şi motivat rolul social şi profesional, face ca şi problematica managementului resurselor umane să fie tot mai complexă. Dacă departamentele de personal din vechea organizare aveau un rol mai mult birocratic, departamentele de resurse umane actuale sunt un element-cheie al managementului organizatiei, sarcinile fiind mult mai diversificate şi mai complexe: determinarea numărului şi calitătii personalului in funcţie de obiectivele organizaţiei, atragerea şi selectarea acelor persoane ce dovedesc competenţele necesare ocupării postului (compe¬tenţe ce includ, pe lângă competentele profesionale, competenţe de comunicare, lucru În echipă etc.), motivarea şi recompensarea, formarea personalului in condiţiile concurenţei şi schimbărilor sociale accelerate, organizarea dialogului sindicat-patronat etc.