Cuprins
- CUPRINS 5
- CAPITOLUL 1 9
- ECONOMIA MONDIALA ŞI SISTEMUL RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE 9
- 1.1 SISTEMUL ECONOMIEI MONDIALE 9
- 1.2 RELAŢIILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE ŞI CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL 10
- CAPITOLUL 2 15
- COMERŢ INTERNAŢIONAL ŞI POLITICI COMERCIALE 15
- 2.1 POLITICI COMERCIALE CONTEMPORANE 15
- 2.2 POLITICA COMERCIALĂ TARIFARĂ 21
- 2.3 POLITICA COMERCIALĂ NETARIFARĂ 32
- OBSTACOLE TEHNICE 37
- 2.4 POLITICA PROMOŢIONALĂ ŞI DE STIMULARE A EXPORTURILOR 39
- CAPITOLUL 3 47
- MARKETINGUL ŞI CONJUNCTURA PIEŢELOR INTERNAŢIONALE 47
- 3.1 RISCUL ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL 47
- 3.2 MODALITĂŢI DE REALIZARE A OPERAŢIUNILOR DE COMERŢ EXTERIOR 49
- 3.3 PĂTRUNDEREA PE PIEŢE EXTERNE 52
- CAPITOLUL 4 63
- NEGOCIEREA ŞI CONTRACTAREA INTERNAŢIONALĂ 63
- 4.1 NEGOCIEREA ÎN AFACERILE INTERNAŢIONALE 63
- 4.2 CONTRACTAREA INTERNAŢIONALĂ 68
- CAPITOLUL 5 82
- DERULAREA OPERAŢIUNILOR DE EXPORT - IMPORT 82
- 5.1 EXPEDIŢIA INTERNAŢIONALĂ 82
- 5.2 TRANSPORTURILE INTERNAŢIONALE 84
- 5.3 ASIGURAREA MĂRFURILOR ÎN TRANSPORTUL INTERNAŢIONAL 94
- CAPITOLUL 6 101
- MODALITĂŢI ŞI GARANŢII DE PLATĂ INTERNAŢIONALE 101
- 6.1 MODALITĂŢI DE PLATĂ INTERNAŢIONALE 101
- 6.2 GARANŢII DE PLATĂ INTERNAŢIONALE 107
- CAPITOLUL 7 108
- OPERAŢIUNI COMERCIALE COMBINATE 109
- 7.1 OPERAŢIUNI ÎN CONTRAPARTIDĂ 109
- 7.2 OPERAŢIUNILE DE REEXPORT, LOHN, SWITCH 119
- CAPITOLUL 8 127
- TRANSFERUL DE TEHNOLOGIE ŞI COOPERAREA ECONOMICĂ INTERNAŢIONALĂ 127
- 8.1 TRANSFERUL DE TEHNOLOGIE 127
- 8.2 COOPERAREA ECONOMICĂ INTERNAŢIONALĂ 131
- CAPITOLUL 9 143
- FINANŢAREA TRANZACŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE 143
- 9.1 TEHNICI DE FINANŢARE PE TERMEN SCURT 144
- 9.2 TEHNICI DE FINANŢARE PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG 145
- 9.3 TEHNICI SPECIALE DE FINANŢARE 145
- BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 151
Extras din proiect
CAPITOLUL 1
ECONOMIA MONDIALA ŞI SISTEMUL RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE
INTRODUCERE
Cea mai cuprinzătoare şi cea mai largă categorie economică cu care operează în prezent ştiinţa economică este economia mondială, pe care majoritatea celor care o studiază o caracterizează pornind de la premisa că ea va evolua şi va dura un timp nelimitat. Studiul şi analiza acestei ştiinţe presupune parcurgerea unor trepte de la nivel microeconomic, la nivel macro şi mondoeconomic. Cu toate acestea, trebuie spus că economia mondială are ca obiect studierea legăturilor schimbului reciproc de activităţi la scară mondială, în condiţiile internaţionale ale reproducţiei. Întreaga evoluţie a societăţii omeneşti demonstrează faptul că sistemul economiei mondiale evoluează într-un ritm tot mai alert, ritm impus de schimbările care se manifestă în cadrul componentelor acestuia. În condiţiile în care fenomene ca globalismul sau internaţionalizarea activităţilor nu mai sunt o noutate pentru nimeni, sistemul economiei mondiale cunoaşte un dinamism şi o evoluţie fără precedent
PREZENTAREA TEMEI
1.1 SISTEMUL ECONOMIEI MONDIALE
Părerile legate de definirea economiei mondiale au început să se deosebească în ultimii ani printr-o serie de elemente de percepţie a fenomenelor economice, lucru obişnuit în condiţiile în care fenomenul studiat este deosebit de complex şi cunoaşte un ritm de schimbare tot mai rapid. În modul cel mai simplu, economia mondială a fost definită ca “ansamblul economiilor naţionale ale statelor lumii privite în interdependenţa complexă şi contradictorie a legăturilor economice stabilite pe planul comerţului exterior, cooperării în producţie, în ştiinţă şi tehnologie, prestărilor de servicii internaţionale, a relaţiilor externe valutare şi de credit” . O altă definiţie aduce în discuţie conceptul analizat ca: “ansamblul interdependenţelor economice, politice, comerciale şi financiar-valutare dintre economiile naţionale, structurile supranaţionale şi societăţile transnaţionale privite şi analizate în mod dinamic şi evolutiv” . Elementul comun al definiţiilor date este acela că, noţiunea de economie mondială se referă la totalitatea activităţilor economice desfăşurate la scară naţională şi relaţiile de interdependenţă care se stabilesc între acestea şi care ajung să potenţeze efectele de ansamblu.
Trebuie arătat că în prezent se manifestă, la scară mondială, un interes enorm pentru studierea şi cunoaşterea vastei problematici a economiei mondiale. Astfel, acest interes este manifestat de: ONU şi instituţiile sale, instituţii şi organizaţii naţionale şi internaţionale, precum şi de cercetători de prestigiu. Un rol major în cunoaşterea esenţei fenomenelor şi relaţiilor care se manifestă astăzi în economia mondială îl are metodologia acestei ştiinţe, care vizează urmărirea evoluţiei istorice reale sub aspectul trăsăturilor esenţiale, definitorii (printr-o abordare logică şi concretă) şi realizarea unor analize şi sinteze de valoare.
Luând în considerare cele arătate anterior, putem vorbi despre economia mondială ca despre un sistem de elemente interdependente – economii naţionale, diviziunea mondială a muncii, circuitul economic mondial, mecanismele de realizare, cadrul instituţional al relaţiilor economice internaţionale; sau altfel spus un ansamblu de activităţi şi schimburi economice şi condiţiilor de realizare a producţiei la scară globală. Plecând de aici, rezultă caracteristicile de bază ale acestui sistem: dinamismul şi eterogenitatea, reunind state şi firme de dimensiuni diferite, cu o dezvoltare economică diferită, şi care reuşesc prin relaţiile dintre ele să formeze un tot unitar.
Se poate afirma că economia mondială a evoluat şi va evolua cu flux şi reflux în cadrul ciclurilor lungi, medii şi scurte, la anumite intervale aflându-se în stare de criză. Principalele probleme cu care se confruntă economia mondială şi a căror rezolvare necesită un efort din partea comunităţii internaţionale sunt: subdezvoltarea şi lichidarea acesteia, datoria externă şi asistenţa financiară, restructurarea relaţiilor valutare, populaţia şi migraţia internaţională, agricultura şi subalimentaţia, transferul internaţional de tehnologie, energia şi materiile prime, înarmarea şi efectele dezarmării, echilibrul ecologic la scară planetară, etc.
Caracterizarea cea mai sugestivă a economiei mondiale ne este oferită prin faptul că în viaţa economică mondială se realizează “unitatea în diversitate”. Subsistemele economiei mondiale se găsesc, de fiecare dată, într-o anumită dispoziţie, aşezare în cadrul întregului. În aceste condiţii, interacţiunile care se stabilesc nu sunt şi nu pot fi fenomene ideale, ci reprezintă un spaţiu în care se întrepătrund în diferite modalităţi colaborarea, contradicţiile şi confruntarea, întrepătrundere care depinde de o serie de factori economici, politici, sociali, culturali, de conjunctură sau de lungă durată.
1.2 RELAŢIILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE ŞI CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL
Necesitatea obiectivă a stabilirii unor raporturi economice între ţările lumii decurge din diviziunea internaţională a muncii, din tendinţa necesară de specializare în producţie a statelor. Adâncirea şi diversificarea diviziunii mondiale a muncii şi implicit a specializării internaţionale determină intensificarea legăturilor şi interdependenţelor care există atât la nivel de state, cât şi la nivel de firme.
Relaţiile economice internaţionale reflectă legăturile şi interdependenţele care apar între economiile naţionale în tot ce înseamnă schimburile de activităţi şi mişcarea de bunuri şi servicii, de valori spirituale, mijloace băneşti care au loc la un anumit moment. Astfel, într-o formulă simplificată putem defini sistemul relaţiilor economice internaţionale ca ansamblul legăturilor dintre economiile naţionale, dintre agenţii economici din diferite ţări, în cadrul cărora au loc schimburi de bunuri şi servicii. Trebuie spus că aceste relaţii se desfăşoară într-un cadru economico-juridic bine determinat, impunându-se intervenţia activă a statului sub forma unor acorduri comerciale, de cooperare, a unor contracte clar stabilite.
În timp ce relaţiile economice internaţionale se referă la legăturile dintre economiile naţionale şi firmele aparţinând acestora, prin flux economic se înţelege mişcarea unor valori materiale, spirituale, băneşti de la o ţară la alta. Atunci când încercăm să caracterizăm un anumit flux economic trebuie să luăm în considerare următoarelor elemente de condiţionare :
a) obiectul schimburilor, în sensul că acesta poate fi reprezentat de bunuri materiale, servicii, mijloace băneşti, etc.
b) orientarea geografică, adică orice flux se desfăşoară între state sau agenţi economici din diferite părţi ale lumii
c) frecvenţa cu care se desfăşoară, adică manifestarea caracterului de continuitate al activităţilor economice.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Relatii Economice Internationale.doc