Relațiile României cu Uniunea Europeană

CAPITOLUL 1

CARACTERIZARE DE ANSAMBLU A ROMÂNIEI

1.1. CONTEXT ISTORIC

România este prima tara din Europa Centrala si de Est care, înca din anii ’70, a stabilit relatii contractuale cu Uniunea Europeana, încheind în aceasta perioada o serie de aranjamente tehnice cu Comunitatea Economica Europeana pentru produsele românesti mai bine plasate pe piata comunitara. Începând cu anul 1974, România a devenit beneficiara a sistemului generalizat de preferinte vamale acordat de C.E.E., iar în 1980 a semnat cu aceasta grupare integrationista Acordul privind comertul cu produse industriale. Dupa acest an, s-au intensificat rundele de negocieri si reuniunile la nivel de experti în vederea semnarii Acordului bilateral de cooperare comerciala si economica care ar fi însemnat recunoasterea diplomatica a Comunitatii.

Spre sfârsitul anilor ’80, relatiile României cu Uniunea Europeana s-au deteriorat datorita regimului comunist, tara noastra izolându-se si chiar întrerupând relatiile cu blocul european.

Dupa Revolutia din 1989, raporturile României cu Comunitatea Europeana au cunoscut o evolutie ascendenta, noua conducere a tarii manifestând vadite intentii pentru stabilirea unor relatii diplomatice cu aceasta grupare interstatala si dezvoltarea de legaturi din ce în ce mai strânse în domeniile comercial si al cooperarii economice si politice.

În acest context favorabil, la 14 aprilie 1990 a fost desemnat primul ambasador al României pe lânga organele comunitare de la Bruxelles, iar dupa trei ani Comisia Europeana si-a deschis propria sa misiune diplomatica în România, respectiv Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti.

La 22 octombrie 1990 a fost semnat, la Luxemburg, Acordul de Comert, Cooperare Comerciala si Economica între România si Comunitatea Europeana, acord care a intrat în vigoare la 1 mai 1991. Punerea în aplicare a acestui acord vizeaza eliminarea restrictiilor cantitative discriminatorii si suprimarea graduala a acestora la importurile României din Comunitatea Europeana.

În mai 1992, România si Uniunea Europeana au dat curs negocierilor pentru încheierea unui acord de asociere. Astfel ca, dorinta României de a se asocia la Uniunea Europeana, acceptata în plan politic si de tarile membre, s-a realizat la 1 februarie 1993 când a fost semnat „Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte” , cunoscut sub numele de Acordul European de Asociere România – Uniunea Europeana.

„Parlamentul României a aprobat Acordul European de Asociere prin Legea nr. 20/6 aprilie 1993 care obliga institutiile statului si orice alta persoana civila sau fizica la punerea în practica a prevederilor Acordului.” Parlamentul European a ratificat Acordul European de Asociere România – Uniunea Europeana cu un numar de 315 voturi pentru, 4 contra si 5 abtineri. Paralel cu semnarea Acordului European de Asociere s-a negociat si semnat un Acord Interimar privind comertul si aspectele legate de comertul dintre România si Comunitatile Europene, acord care a intrat în vigoare la 1 martie 1993.

1.2. EVOLUTIA ECONOMICA A ROMÂNIEI

Unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene, înca de la primii sai ani de functionare, a fost acela ca integrarea trebuie sa fie accesibila oricarei tari europene. Datorita divizarii artificiale a continentului, aceasta posibilitate a putut fi valorificata de tarile central si est europene abia începând cu anii ’89 – ’90 în urma prabusirii regimurilor comuniste din statele respective. Astfel, colapsul C.A.E.R. a dat o reorientare a comertului României catre Uniunea Europeana – în contextul general al fostelor tari comuniste – aceasta grupare interstatala devenind dupa Revolutia din 1989 cel mai important partener comercial al României.