Relațiile Urban-Rural în Cadrul Politicilor Regionale Europene

Domeniu: Economie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 88 în total

Cuvinte : 25144

Mărime: 9.54MB (arhivat)

Publicat de: George U.

Puncte necesare: 13

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Prof. dr. Octavian Groza

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA FACULTATEA DE ECONOMIE și ADMINISTRAREA AFACERILOR

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE 5
Metodologia cercetării 7
CAPITOLUL I 8
ASPECTE PRIVIND POLITICA DE COEZIUNE și DEZVOLTAREA REGIONALĂ 8
1.1. FUNDAMENTELE POLITICII REGIONALE și DE COEZIUNE 8
1.2. Regiunea – definiţie şi metode de delimitare 9
1.2.1. Teorii de dezvoltare regională 10
1.3. INSTRUMENTELE POLITICII REGIONALE 11
1.4. CONTROLUL AMPLASĂRII RAMURILOR ECONOMICE 12
1.5. POLITICI REGIONALE STIMULATIVE ŞI RESTRICTIVE ÎN CADRUL U.E. 12
1.6. IMPLEMENTAREA POLITICILOR REGIONALE 13
1.7. COMENSURAREA EFECTELOR POLITICILOR REGIONALE 14
1.7.1. Costurile şi beneficiile politicilor regionale 14
CAPITOLUL II 15
Politica de coeziune 2007-2013 15
2.1. Strategia Europa 2020 şi coeziunea teritorială 15
2.2. Scurt istoric al Politicii de Coeziune a Uniunii Europene 17
2.3. Dimensiunea urbană a politicii de coeziune 18
2.4. Politica de dezvoltare regională în România 20
2.4.1. Istoricul politicii de dezvoltare regională în România 20
2.4.2. MECANISME și INSTRUMENTE DE SPRIJIN ECONOMICO-FINACIARE ÎN PERIOADA DE PREADERARE A ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ 21
2.4.3 Finantarea Politicii de Coeziune prin Fondurile Structurale și de Coeziune în perioada 2007–2013 23
2.5. Convergenţa sau divergenţa nivelului de dezvoltare între regiuni? 38
CAPITOLUL III 40
Relatiile urban-rural în Romania 40
(Studiu de caz Târgu Neamț) 40
3.1. Analiza sistemului urban – orașul ca sistem 40
3.2. Rolul oraşelor în dezvoltarea regională 41
3.3. INCADRAREA PE ZONE A STRAZILOR DIN ORASUL TARGU NEAMT 44
3.4. SCURTA PREZENTAREA A ORAȘULUI TARGU NEAMȚ 46
3.4.1. ASEZARE GEOGRAFICĂ A ORAȘULUI TÂRGU NEAMȚ 46
3.4.2. LIMITE, VECINI, SUPRAFATA, CAI DE COMUNICATIE-ARTERE DE PENETRATIE 47
3.4.3 RELAŢII URBAN –RURAL GENERATE DE CONDIŢIILE SOCIO – ECONOMICE 47
Structura fondului funciar pe categorii de folosinţă - 2010 49
3.5. RELATII URBAN –RURAL GENERATE DE URBANISM ȘI AMENAJAREA TERITORIULUI 56
3.5.1. Infrastructura de utilitati 57
3.5.2. Situatia locativa 57
3.6. RELATII URBAN –RURAL GENERATE DE POTENTIALUL TURISTIC 58
3.6.1. RELAŢII URBAN- RURAL GENERATE DE FUNCŢIA CULTURALĂ: ZONE ȘI OBIECTIVE CU VALOARE DE PATRIMONIU 58
3.7. RELAŢII URBAN- RURAL GENERATE DE MEDIUL DE AFACERI 60
3.8. RELATIILE CAPITALULUI SOCIAL CU MEDIUL ECONOMIC IN ORASUL NEAMȚ 61
3.8.1. Caracteristicile socio-umane ale gospodariilor Urban și rurale 61
3.9. Proprietate, exploatare, tranzacţii funciare 68
3.10. Calitatea vietii Urbane și rurale 70
Figura 3.6. Dotarea cu baie a locuințelor 71
3.10.1. Structura veniturilor 71
3.10.2. Consumul alimentar 76
3.10.3. Cheltuieli totale la nivelul gospodăriilor ţărăneşti 76
3.10.4. Cheltuieli totale la nivelul gospodăriilor de salariaţi 78
3.10.5. Cheltuieli totale la nivelul gospodăriilor de patroni 78
3.10.6. Cheltuieli totale la nivelul gospodăriilor de şomeri 79
3.10.7. Cheltuieli totale la nivelul gospodăriilor de pensionari 80
3.11 PLANUL LOCAL DE ACTIUNE PENTRU DEZVOLTARE DURABILA 80
3.11.1 OBIECTIVE GENERALE 80
Concluzii și Propuneri 86
BIBLIOGRAFIE 87

Extras din proiect

INTRODUCERE

Politica regională europeană a devenit de-a lungul timpului una dintre cele mai importante politici de dezvoltare, întrucât acţiunile sale se răsfrâng asupra unei varietăţi de domenii, atât economice, cât și sociale. Integrând trei obiective prioritare ale Uniunii: coeziunea economică și socială, aplicarea principiului subsidiarităţii şi dezvoltarea durabilă, politica regională europeană este o politică distinctă, o creaţie originală a comunităţii. Prin amploarea sa, prin procesele care stau la baza creării şi revizuirii periodice a acesteia, acest tip de politică dezvăluie felul în care funcţionează Uniunea Europeană și în care acţionează pentru binele cetăţenilor săi.

Strategia de la Lisabona, aplicată în cadrul ţărilor membre ale UE descrie obiectivele focalizate asupra creşterii, coeziunii sociale și ocupării. Aceste obiective se realizează pe seama progreselor din educaţie-inovare, a creşterii cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea, a liberalizării industriei serviciilor, creşterii ocupării şi, implicit, reducerii şomajului.

România, ca şi întreaga Uniune Europeană trece printr-o perioadă de schimbare a paradigmelor economico-sociale. Criza a anulat ani de progrese economice și a pus în evidenţă multiple deficienţe de ordin structural care produc vulnerabilitate pentru multe economii europene. Dacă înainte de criză exista mult optimism cu privire la reducerea decalajelor dintre ţări şi implicit a sărăciei, în prezent perspectivele nu mai sunt atât de încurajatoare. Politica europeană de coeziune socială se află în evaluare şi regândire conceptuală. (Structura ocupaţională şi reflectarea acesteia în veniturile și cheltuielile populației din Regiunea Nord- Est - prezent şi perspective. Albu Lucian-Liviu. Bucuresti.2011)

Politica regională transpusă la nivel european în politica de coeziune are un rol decisiv în implementarea Strategiei Europa 2020. Astfel aşa cum s-a subliniat în cadrul Consiliului European din iunie 2010, politica regională poate elibera potenţialul de creştere al UE în ansamblul său şi a fiecărei ţări membre prin promovarea inovării în toate regiunile, a cercetării dezvoltării la nivel regional cu impact direct n dezvoltarea factorului uman.

Politica regională asigură nu numai coeziunea economică și socială ci este menită să faciliteze îndeplinirea obiectivelor de ocupare şi a celor sociale stabilite prin Strategia Europa 2020.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, respectiv de la 1 ianuarie 2007, Romania a trebuit să gestioneze circa 19,7 miliarde de euro, alocați din Fondurile Structurale și de Coeziune, în perioada 2007-2013. În ceea ce priveste capacitatea administrativă de absorbție, managementul programelor și proiectelor realizat de către autoritățile naționale și locale presupune numeroase responsabilități, precum: luarea deciziilor în legătură cu programele și proiectele, asigurarea coordonării tuturor partenerilor implicați, indeplinirea cerințelor administrative și de raportare, efectuarea plăților și monitorizarea, evitarea apariției neregulilor.

Necesitatea consolidării relaţiilor urban – rural este evidenţiată şi de CSDTR 2030. Constituirea și evoluţia societăţii evidenţiază apariţia succesivă a ruralului şi urbanului, a satelor și a oraşelor, în funcţie de succesiunea istorică a revoluţiilor agricole şi industriale, ceea ce implică o dublă abordare a originii şi evoluţiei comunităţilor umane şi a diferitelor spaţii sociale. În acest sens, analiza istorică se realizează, pe de o parte, din punct de vedere al apariţiei și evoluţiei independente a satelor, acestea fiind considerate tipuri de „societăţi” specifice, cu o dezvoltare orientată spre interior, fără influenţe din afară, iar, pe de altă parte, din punct de vedere al raporturilor rural-urban, sat-oraş.

Prima abordare a ruralului şi a locului său în evoluţia societăţii cuprinde contribuţia Şcolii Sociologice de la Bucureşti, unele din ideile lui Virgil Madgearu cu privire la „gospodăria ţărănească”, bazată pe structuri familiale ca tip de organizare a muncii agricole şi a vieţii rurale precum și ideile altor sociologi străini.

În cadrul celui de-a doua maniere de abordare a ruralului se înscriu contribuţiile româneşti, cele ale lui Ion Ionescu de la Brad, C. Dobrogeanu-Gherea, prin teoria rural-agrară a „neiobăgiei” precum și unele studii realizate în cadrul Institutului Social Banat-Crişana, aparţinând Şcolii Sociologice conduse de Dimitrie Gusti.

Dezvoltarea zonelor rurale din România este abordată în corelaţie şi nu în contradicţie cu oraşele, punându-se accentul pe stimularea parteneriatului local și pe o planificare teritorială integrată. Dezvoltarea și creşterea rezilienţei regiunilor are la bază un complex de politici publice corelate în plan orizontal (politici sectoriale) și vertical (politici europene, naţionale, regionale şi locale) – PRSE 2013. Principalele forme de cooperare rural-urban propuse de CSDTR sunt: zone metropolitane, sisteme sau clustere urbane și axe / coridoare de dezvoltare.Ipoteza care stă la baza acestei lucrări de cercetare este că politica de dezvoltare regională este o politică de tip intervenţionist, născută din nevoia unei dezvoltări echilibrate a Uniunii şi din natura multidimensională a problemelor regionale, ce acţionează în mod compensatoriu pentru atenuarea dezechilibrelor pe care piaţa unică nu le poate rezolva.

În demersul de cercetare am ales să analizez:

- problematica regiunilor și a dezvoltării regionale

- evoluţia conceptului de politică regională europeană; în capitolul respectiv am optat pentru o perspectivă istorică, datorită numeroaselor evenimente care au contribuit la apariţia şi dezvoltarea acestui tip de politică

- modalităţile de implementare a politicii regionale cu ajutorul instrumentelor structurale

- maniera în care România s-a pregătit pentru accesarea instrumentelor structurale și implementarea unei politici regionale europene.

Obiectul studiat prezintă o multitudine de aspecte, și poate fi analizat din mai multe perspective: istorică (evoluţia de-a lungul timpului), juridică (implicaţiile implementării asupra suveranităţii sau politicilor naţionale), economico-socială (impactul pe care îl are acest tip de politică într-un teritoriu determinat), al managementului (având în vedere sistemul complex de programare și administrare al politicii şi măsurilor acesteia).