Rentabilitatea, un indicator al eficienței economice

RENTABILITATEA

-INDICATOR AL EFICIENTEI ECONOMICE-

In anii care au urmat revolutiei din 1989, economia romaneasca a parcurs un intens si dificil proces de restructurare si privatizare. In tot acest timp s-a simtit nevoia abordarii unor mix-uri de politici economice, mixuri bazate pe modele economice, pe rolul specialistilor, al economistilor si profesionalistilor, si nu in ultimul rand pe decizia politico-economica. Astfel, in urma acestor mix-uri au luat nastere mai multe scenarii economice, dintre care au fost alese acelea care aveau ca obiectiv principal scaderea ratei inflatiei si a fiscalitatii precum si reducerea deficitului balantei de plati externe. Toate aceste obiective au fost si sunt conditionate de aplicarea unor programe de limitare a pierderilor din economia reala si o privatizare rapida, toate acestea avand la baza acordurile incheiate cu Fondul Monetar International si Banca Mondiala.

Economia romanesca cunoaste o accelerare a reformei structurale, astfel incat intreprinderile realizeaza costuri de operare pe seama scaderii productivitatii, o crestere a consumurilor specifice si o mentinere a unei structuri de productie ce nu poate fi validata pe piata. Functia obiectiv a intreprinderii romanesti este maximizarea salariilor si a beneficiilor corelate pentru toti cei care sunt implicati in activitatea intreprinderii, fie ei reprezentanti ai conducerii sindicatelor sau ai proprietarilor. Celelalte functii normale, pentru orice intreprindere competitiva - acumularea, dezvoltarea, investitiile, profitul - au fost trecute pe plan secundar, iar in multe cazuri au disparut. Disciplina contractuala si a platilor s-a diluat, ducand la consecinte negative precum scaderea efectelor politicilor fiscale si a politicii monetare.

La o analiza mai amanuntita a economiei nationale, se observa ca problemele cu care se confrunta aceasta sunt legate de intarzierea reformelor la nivelul intreprinderilor. Productia industriala a cunoscut o scadere semnificativa, in cele mai multe cazuri cu mult sub limita rentabilitatii, exporturile de produse si servicii s-au plafonat, iar importurile anuale au crescut.

In ultimii ani, principalii indicatori economici – produsul intern brut si rata inflatiei – au cunoscut urmatoarea evolutie:

Ramurile industriale in care au fost facuti primii pasi spre privatizare au fost: industria alimentara, a bauturii si a tutunului (25,5%), industria textila, de confectii, pielarie si incaltaminte (21,6%), industria prelucrarii lemnului si productia de mobilier (18,3%), ramuri in care, din 1991, au luat nastere un numar mare de intreprinderi si din initiativa privata.

1.1. Eficienta – obiectiv al activitatii economice

Eficienta presupune compararea eforturilor cu rezultatele, rezultatele exprimandu-se sub forma valorii productiei, iar eforturile sub forma valorii resurselor.

Eficienta depinde de evaluarile valorice ale productiei si resurselor astfel incat eficienta oricarui proces socio-economic se poate schimba in functie de modificarile de valoare, care la randul lor sunt rezultatul schimbarilor in preferintele noastre, in modul in care utilitatile de care avem nevoie depind de altele.

Eficienta exprima raportul dintre cerere si oferta, care isi pun amprenta pe valoarea resurselor, si raportul dintre cererea si oferta de bunuri obtinute care determina valoarea productiei obtinute. “Raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea bunurilor, metodele de organizare si combinare a factorilor de productie, iar persoanele si categoriile de persoane care au acces la aceste bunuri sunt stabilite de nivelul si dinamica preturilor” (Alan Giplin).

Eficienta reprezinta in esenta un termen de evaluare; depinde de raportul care se creeaza intre valoarea produselor rezultate si valoarea resurselor intrate. Deci eficienta este masurata de raportul dintre o valoare si alta valoare si nu de un raport fizic.

Eficienta este un element care permite omului si colectivitatii umane, in general, sa depaseasca limitele progresului prin progresul limitelor, si sa asigure un echilibru dinamic si profitabil.