Responsabilitate Socială Corporativă

INTRODUCERE

Ca şi motor al progresului social, Responsabilitatea Sociala Corporativa sprijină companiile să se ridice la înălţimea responsabilităţilor de cetăţeni globali şi vecini locali într-o lume aflată în continuă şi rapidă schimbare.

„Responsabilitatea Socială Corporativă reprezintă angajamentul continuu al companiilor de a contribui la dezvoltarea economică în acelaşi timp cu îmbunătăţirea calităţii vieţii angajaţilor şi a familiilor acestora, precum şi a comunităţii şi societăţii în ansamblu.” (World Business Council for Sustainable Development)

Atenţia asupra responsabilităţii sociale s-a concentrat până de curând în principal asupra companiilor ca modalitatea de a asigura o legatură între operaţiunile de business şi comunităţile în care acestea aveau loc. Viziunea conform căreia responsabilitatea socială se aplică tuturor organizaţiilor s-a dezvoltat pe masură ce alţi actori ai societăţii, nu doar companiile, au recunoscut că au de asemenea o responsabilitate de a contribui la îmbunătăţirea societăţii. Din acest motiv, termenul de „responsabilitate socială corporativă” (corporate social responsibility –CSR) este mai cunoscut şi aplicat decât „responsabilitate socială” (social responsibility - SR).

In urma unei analize a înţelegerii şi aplicării CSR într-o anume ţară, în cadrul a diverse tipuri de organizaţii în domenii diferite de funcţionare, devine evident că acestea diferă de la o atenţie concentrată doar asupra actelor aleatorii de filantropie, la o abordare mai generală şi pe termen lung ce ia în considerare dezvoltarea sustenabilă de ansamblu a societăţii.

Responsabilitatea corporativa in Romania a depasit destul de rapid stadiul de “nice to have” devenind un “must have” pentru o serie de companii, care si-au aliniat tot mai mult initiativele de acest gen la specificul business-urilor pe care le conduc si au facut pasi relevanti atat inspre colaborarea cu ONG-uri, cat si catre angajati sau spre protectia mediului. Astfel,proiectele de resposabilitate corporativa au capatat tot mai mare amploare, castigandu-si credibilitatea de instrumente care pot genera un nivel de implicare a societatii in sensul larg – clienti, colaboratori, angajati, etc

Inţelegerea şi aplicarea conceptului de CSR de către fiecare organizaţie în România este influenţată de mai mulţi factori precum dimensiunea organizaţiei, expunere internaţională (lanţul de aprovizionare sau clienţi), poziţia geografică în ţară, timpul trecut de la primul contact cu acest concept/domeniu etc.

Valoarea de piata a CSR-ului in Romania a fost estimata la 30 milioane de euro in 2009, fiind urmata de o scadere in urmatorii ani, pe fondul crizei financiare care a afectat toate domeniile.

Scaderea a urmat tendintelor unor tari cu traditie in materie de CSR, cum sunt Marea Britanie, Olanda, Norvegia sau Suedia, si a venit pe fondul crizei financiare care a determinat o scadere a cifrei de afaceri intre 25% si 40%.

RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ – LITERATURA DE SPECIALITATE

Conceptul de responsabilitate socială a companiei (Corporate Social Responsability) a pătruns de puţin timp în limbajul nostru, deşi sistemul funcţionează în SUA de aproape trei decenii. Responsabilitatea Sociala Corporativa este un concept prin care companiile integreaza preocuparile sociale si de mediu in activitatile lor comerciale si in interactiune cu factorii implicati, pe o baza voluntara. A fost adus de companiile multinaţionale, care au dorit să promoveze strategiile ţării de origine în toate ţările în care şi-au extins activităţile.

Acţiunile de responsabilitate socială corporativă (RSC) au atras prea puţin interesul publicului, chiar şi al presei, fiind asociate, de regulă, cu formule de publicitate sau de reclamă, mai mult sau mai puţin mascate. RSC înseamnă mai mult decât acţiunile filantropice sau participarea cu donaţii la diverse acţiuni comunitare. Conceptul este mult mai larg. El cuprinde şi o componentă internă, care se referă la responsabilitatea socială voluntară a companiei faţă de proprii angajaţi. Companiile responsabile sunt cele care întreprind diverse acţiuni, dincolo de cele strict contractuale, care urmăresc bunăstarea, sănătatea, confortul angajaţilor.

Literatura de specialitate şi experienţa practică a ultimilor două decenii relevă faptul că în contextul globalizării şi regionalizării economiilor, al creşterii interdependenţelor dintre state sau al segmentării pieţelor, dezvoltarea entităţilor economice (fie ele întreprinderi mici şi mijlocii, corporaţii multinationale sau transnaţionale) doar pe criteriul rentabilităţii şi al volumului vânzărilor devine limitată, uneori chiar imposibilă. Noţiune deja consacrată la nivel internaţional, responsabilitatea socială corporativă a devenit o realitatea prezentă şi pentru România, fiind un concept în plină evoluţie şi o premisă importantă pentru lumea de afaceri. Deşi la ora actuală nu există o definiţie standardizată, universal acceptată, RSC constituie, în opinia multor profesionişti, calea spre succes şi performanţă, alta, mult mai complexă şi viabilă comparativ cu viziunea clasică a capitalismului industrial sau a terţializării economiei, ca şanse exclusive de creştere economică.

Implicarea în viaţa comunităţii a devenit necesară pentru orice companie care doreşte să îşi asigure nu doar succesul comercial, ci şi respectul societăţii în cadrul căreia şi pentru care operează. Michael E. Porter, autoritate de prim rang în domeniul strategiei competitive, susţine într-unul din articolele sale că „responsabilitatea socială a devenit o prioritate imposibil de evitat de către liderii de business din fiecare ţară şi din orice domeniu”.

Numeroase studii realizate în ultimul deceniu subliniază importanţa comportamentului corporatist responsabil şi durabil, acesta fiind perceput, în general, ca reprezentând un mod prin care o entitate integrează preocupările sociale, de mediu şi economice la valorile culturale proprii, în luarea deciziilor, în stabilirea strategiilor precum şi a activităţilor, într-o manieră transparentă şi responsabilă. Prin urmare, RSC reprezintă o cale de instituire a practicilor exemplare de creare de bogăţie şi de îmbunătăţire a nivelului calitativ şi sustenabil al societăţii.