Responsabilitatea socială a companiei Vodafone

1. Responsabilitatea socială a societătilor comerciale

Activitatea responsabilă social priveşte asigurarea succesului economic al unei societăţi comerciale prin includerea unor considerente sociale şi ecologice în activităţile acesteia.

Se consideră, de asemenea, că responsabilitatea socială poate fi privită ca un principiu etic fundamental care exprimă faţă de „cine” şi pentru „ce” este responsabilă o societate comercială, prin prisma sistemului etic acceptat şi promovat de aceasta. În această viziune responsabilitatea socială presupune: respectarea legilor, respectarea prevederilor contractuale - pornind de la premisa că contractul este legea părţilor care se obligă să îl respecte -, onestitate, dar şi luarea în considerare a dezideratelor diferitelor grupuri interesate în existenţa şi funcţionarea unei societăţi comerciale.

Societăţile comerciale trebuie să adopte cerinţele responsabilităţii sociale corporatiste, deoarece acestea deţin mijloacele necesare pentru a respecta drepturile omului şi au dorinţa de a participa la progresul social.

Se poate susţine că responsabilitatea socială a societăţilor comerciale este o răspundere morală a respectivelor societăţilor comerciale privind interacţiunea propriei activităţi cu: clienţii/consumatorii, proprii angajaţi, comunitatea în ansamblu (ce include şi mediul natural).

Responsabilitatea socială a societăţilor comerciale nu este doar o tendinţă manifestată în ţările bogate, ci a devenit, astăzi, un fenomen global. Evoluţia normelor juridice subliniază originea etică a acestora. Morala în comparaţie cu dreptul este genul proxim al dreptului. Respectarea principiilor eticii în desfăşurarea activităţilor comerciale a devenit o preocupare majoră pentru statele membre ale Uniunii Europene, aspect reflectat în conţinutul actelor normative comunitare ce au, însă, doar un caracter de recomandare.

Responsabilitatea socială a societătilor comerciale este definită, din punct de vedere filosofic, ca fiind ceea ce societatea aşteaptă din partea unei societăti comerciale din punct de vedere economic, legal, etic şi filantropic într-un anumit moment.

1.1.Responsabilitatea etică

Responsabilităţile etice obligă societătile comerciale să facă ceea ce este just, corect şi echitabil chiar dacă nu sunt silite să procedeze astfel de actele normative existente.

1.2.Responsabilitatea legală

Responsabilitatea legală a societătii comerciale solicită ca afacerile să se supună legilor şi să respecte "regulile jocului". În majoritatea cazurilor, legile codifică vederile şi convingerile morale ale societăţii, astfel încât respectarea lor este o condiţie necesară a oricărei reflecţii ulterioare privind responsabilităţile sociale ale unei societăti comerciale.

1.3.Responsabilitatea economică

Societătile comerciale au variate grupuri socio-profesionale, numite stakeholders, grupuri ce cuprind:

* acţionarii care pretind un câştig rezonabil pentru investiţiile lor,

* angajaţii care doresc slujbe sigure şi bine plătite,

* clienţii care cer produse de bună calitate la preţuri accesibile.

Prima responsabilitate a unei afaceri este considerată aceea de a fi o unitate economică funcţională şi de a se menţine pe piaţă. Primul strat al responsabilităţii sociale a societătii comerciale reprezintă baza celorlalte tipuri de responsabilităţi, pe care le susţine şi le face posibile. De aceea satisfacerea responsabilităţilor economice este pretinsă (chiar solicitată imperativ) tuturor

societătilor comerciale.

1.4. Responsabilitatea filantropică

În vârful piramidei, cel de-al patrulea nivel al responsabilităţii sociale a societătii comerciale cuprinde acţiunile filantropice. Cuvântul grecesc "filantropie" înseamnă literal "iubirea de oameni". Utilizarea acestui termen în contextul mediului de afaceri are în vedere toate acele situaţii în care societatea comercială are libertatea de a decide, fără nici o constrângere exterioară, să se implice în acţiuni ce vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii angajaţilor, a comunităţilor locale şi, în ultimă instanţă, a societăţii în ansamblu. Acest nivel de responsabilitate socială cuprinde o mare varietate de iniţiative:

* donaţii caritabile,

* construcţia unor facilităţi recreative pentru salariaţi şi familiile lor,

* sprijinul acordat şcolilor locale,

* sponsorizarea unor evenimente artistice sau sportive etc.

Responsabilităţile filantropice sunt numai dorite din partea societătilor comerciale, fără a fi pretinse ori aşteptate.

Responsabilitatea socială corporativă poate fi utilizată si ca instrument de marekting strategic capabil să permită acapararea unei nise e piată sau să asigure o reputatie foarte bună care ulterior va fi recompensată. În acelasi context responsabilitatea socială poate să realizeze si o doferenttiere a mărcilor, clientii potentiali vor căuta acele organizatii care au imagine de membri exemplari ai comunitătii.

Pe lăngă sprijinul direct în vânzarea directă câtre consumator, responsabilitatea socială corporativă poate creste si cererea pentru tranzactii „companie către companie ” si poate contribui la realizarea unei conexiuni cu comunitatea. Organizatiile nu pot sp se dezvolte într-o lume izolată iar o mare parte dintr-o afacere presupune conexiuni cu diversi parteneri si angajamente în diferite retele. Actiunile de CSR pot să asigure avantajele competitive semnificative pe acest sector. Consecinta directă a neimplicării în actiuni de CSR se reflectă in diverse critici asupra modalitatilor de abordare a unei game largi de probleme sociale si de mediu.