Riscul de credit - Studiu de caz BCR

Capitolul 1 . Delimitări conceptuale privind riscurile bancare

Instituțiile bancare și toate societățile contemporane au ca și scop principal maximizarea profitului, aceasta însă presupune expunerea la un număr mare de riscuri. Operațiunile bancare sunt și mai riscante deoarece este vorba de un număr complex de clienți și operațiuni diferite și greu de controlat.

Definirea riscurilor și a gestiunii riscului în domeniul bancar constituie punctul de plecare a gestiunii riscului. Astfel, profesorul Roxin Luminița consideră că riscurile pot fi definite ca ”pierderi neprevăzute la active bancare, pierderi cauzate de riscuri de piață, de credit sau de lichiditate” . În cartea „Managementul riscului bancar” , Ion Nițu abordează riscul apreciidu-l drept „probablitatea ca într-o tranzacție să nu se obțină profitul așteptat și chiar să apară o pierdere”.

Expunerea la risc reprezintă valoarea actuală a tuturor pierderilor și cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau care le-ar purta suporta o anumită insțituție financiară. Aceasta este generată în permanență de o varietate de operații și proceduri. În acest sens, mai ales în domeniul financiar, riscul trebuie privit ca un complex de riscuri interdependente, putând avea cauze comune sau producând alte riscuri în lanț.

În lucrarea ”Gestiunea modernă a riscurilor bancare în contextul dezvoltării pieței asigurării creditului” observăm exemplificat impactul riscurilor asupra băncii:

”a) impactul în sine, care cuprinde pierderile directe suportate de bancă;

b) impactul indus, cauzat de efectele asupra clientelei, comportamentului angajaților, partenerilor și, nu în ultimul rând, asupra imaginii publice a băncii.”

Riscul de credit face parte din categoria celor mai importante riscuri din activitatea bancară și exprimă posibilitatea ca debitorii băncii să nu își onoreze obligațiile de plată la scadență.

Riscul de credit este cel mai evident risc al băncilor în calitatea lor de intermediari financiari. ”La calculul cerințelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, instituțiile de credit pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea standard sau, cu aprobarea Băncii Naționale a României, abordarea bazată pe modele interne de rating.”

Riscul de credit, la rândul său, are trei componente:

- riscul de neplată - se referă la apariția unui complex de evenimente de neplată cum ar fi: neplata unei obligații scadente;

- riscul de expunere - se referă la incertitudinea legată de nivelul sumei care va deveni pierdere;

- riscul de recuperare - se referă la incertitudinile asupra momentului și valorii recuperate prin execuția garanției. Aceste elemente nu se cunosc anticipat și depind de o multitudine de factori cum ar fi tipul garanțiilor, situația giranților, contextul economic, politic, legislativ, etc.

Capitolul 2. Analiza riscului de credit pe baza indicatorilor

2.1 Prezentarea indicatorilor

Evaluarea expunerii în totalitate a băncii la riscul de creditare se produce prin examinarea și supravegherea continuă a unui sistem de indicatori care se por clasifica pe 3 categorii :

- Indicatori de pondere;

- Indicatori de dinamică și relativi;

- Indicatori de corelare a activelor cu capitalul bancar;

Indicatorii de structură sau de pondere exprimă procentual, la un moment dat, structura activelor bancare sau a portofoliului de credite. Manționăm că din punctul de vedere al băncii riscul de creditare nu prezintă doar operația de creditare propriu-zisă ci și plasamentele în titluri de credit, acordarea de garanții și participarea însăși a băncii la sistemul interbancar de decontări sau purtătoare, și ele de risc de creditare. Ca indicatori de risc monitorizați se pot utiliza următorii:

- Credite totale raportate la total active, cu cât ponderea creditelor în total active este mai ridicată, cu atât activitata bancară este distinsă ca fiind mai riscantă; prin politica de creditare se pot stabili un plafon al acestei măsuri și praguri de alertă. Dacă valoarea portofoliului de valori mobiliare este semnificativă, atunci trebuie calculat și raportul dintre creanțe totale asupra debitorilor (Credite acordate + Titluri de credit în portofoliu) și active totale.

- Credite de calitate medie raportate la creditele totale, este un indicator care exprimă direct ponderea creditelor de calitate inferioară în total credite. Creditele de calitate medie cuprind Creditele în observație + Creditele substandart și cele îndoielnice (conform regulilor BNR).

- Pierderi la portofliul de credite raportate la valoarea totală a portofoliului de credite, valoarea acestui raport trebuie sa fie mai mică pentru ca portofoliul să fie gestionat eficient din punct de vedere al riscului de creditare. Această mărime servește și ca reper pentru stabilirea rezervelor la portofoliul de credite din care sunt acoperite aceste pierderi. Analog se poate calcula valoarea raportului pierderi la portofoliul de titluri de credite raportate la valoarea totală a portofoliului de titluri de credit.