Riscul de Exploatare și Riscul de Profit

I. Notiuni introductive

În condiţiile actuale specifice economiei de piaţă, noţiunea de risc pare a fi sinonimă cu cea de activitate. Deşi omniprezent în mediul de afaceri, şi nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau anticipat. Evenimentele ce pot afecta veniturile şi performanţele ulterioare investiţiei sunt atât de numeroase şi variate încât identificarea lor reprezintă o provocare chiar şi pentru cei mai abili şi experimentaţi investitori, fiindcă viitorul este în mare măsură necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau plecându-se de la estimări asupra viitorului. Luarea unei decizii în baza unor estimări, prezumţii, aşteptări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor viitoare implică o doză bună de risc, uneori destul de dificil de definit şi, în cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat cu precizie, dată fiind natura conceptului.

În limbajul curent, înţelegem prin risc nesiguranţa asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se exprimă prin probabilitatea de apariţie a unui eveniment sau la impactul acestuia în situaţia în care se produce. Poţi reţine cu uşurinţă, din teoria clasică a deciziei, că: riscul este „un element incert dar posibil ce apare permanent în procesul activităţilor socio-umane ale cărui efecte sunt păgubitoare şi ireversibile.”

Managementul riscului, ca parte componentă a managementului modern, a devenit o preocupare de prim rang a lumii moderne şi, totodată, unul dintre ”mecanismele cheie” ale evoluţiei economice. Fiecare decizie pe care oamenii o iau în activitatea lor implică riscuri care pot modifica atât conduita comportamentală a structurilor cât şi rezultatele acestora. Orice tip de afacere este vulnerabilă în faţa pierderilor provenite din cauza riscurilor necontrolate. Controlul dinamicii riscului, prevenirea şi limitarea factorilor de risc se realizeazã într-o succesiune de paşi, precum: identificarea riscului; analiza şi evaluarea riscului; determinarea intervenţiilor prioritare pentru limitarea riscului; tratamentul riscului.

II. Riscul de exploatare

Riscul de exploatare este specific activitătii productive si comerciale a unei întreprinderi, modul său de manifestare având drept rezultat variabilitatea rezultatului exploatării, ca efect al modificării conditiilor economice din mediul unde activează întreprinderea. Se poate astfel afirma că riscul de exploatare reprezintă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai scăzut cost la variatia conditiilor din mediul în care activează, incapacitate care va avea drept efect diminuarea profitului din exploatare sau chiar intrarea în pierdere.

Activitatea de exploatare a întreprinderii se desfasoară într-un mediu economic dinamic, mediu care poate induce asupra activitătii o serie de influente cum ar fi: modificarea preturilor de achizitie sau de desfacere, accentuarea concurentei, presiuni salariale, inovatii tehnice si tehnologice, etc. Toate aceste influente pot avea drept efect restrângerea volumului de activitate a întreprinderii, respectiv diminuarea nivelului de rentabilitate a acesteia, riscul ca întreprinderea să devină nerentabilă, într-un timp mai lung sau mai scurt, este cu atât mai mare cu cât ea este mai sensibilă la interactiunea cu mediul.

Prin risc de exploatare se înţelege acea situaţie nefavorabilă creată în organizaţie, în care, veniturile obţinute din vânzarea produselor (serviciilor), nu acoperă cheltuielile efectuate (CT = CF + CVt). În orice afacere, preocuparea principală a organului decident este aceea de a utiliza în aşa fel potenţialul productiv încât să fie obţinute suficiente venituri pentru acoperirea cheltuielilor efectuate. În analiza riscului de exploatare se porneşte de la rentabilitatea unei afaceri ( valoarea profitului). Pragul de rentabilitate reprezintă punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare iar rezultatul este nul. Problema esenţială a oricărei afaceri este ca cerinţa ecuaţiei CA – (CV + CF) = 0 să fie îndeplinită. Asfel, este atins un grad minim de utilizare a potenţialului productiv care să producă veniturile minime necesare acoperirii costurilor. În cadrul economiei de piaţă scopul oricărei afaceri este realizarea de profit (Pf). Astfel, ecuaţia de mai sus ar reflecta mult mai corect procesul economic dacă ar avea următoarea formă: CA = CVt + CF +Pf.

În practică, analiza pragului de rentabilitate poate clarifica problemele legate de trei tipuri importante de decizii în afaceri:

− când se iau decizii asupra unor produse, analiza pragului de rentabilitate poate să ajute la determinarea dimensiunii cifrei de vânzări pentru noul produs, astfel încât prin producerea lui, firma să fie profitabilă;

− când se studiază efectele unei extinderi generale a nivelului de operaţii a unei firme; o extindere va duce la creşterea atât a costurilor fixe cât şi a celor variabile, dar şi la creşterea cifrei de afaceri previzionate;

− atunci când o firmă doreşte să se implice în proiecte de modernizare şi automatizare, proiecte care cer o investiţie în activele fixe, pentru o micşorare ulterioară a costurilor variabile (mai ales a celor cu forţa de muncă), analiza pragului de rentabilitate poate ajuta decidenţii întrevadă consecinţele acestor proiecte.

Pentru analiza riscului de exploatare sau operaţional (posibilitatea de a nu se recupera totalitatea cheltuielilor efectuate din veniturile obţinute) sunt cunoscute patru modele: Modelul intervalului de siguranţă; Modelul indicatorului de poziţie; Modelul coeficientului efectului de levier de exploatare; Modelul ratei care exprimă direct riscul de exploatare (Rpr).