Riscul de schimb valutar - francul elvețian

Introducere

Instituţiile bancare deţin un rol important în cadrul sectorului financiar, în buna funcţionare a unităţilor economice şi a economiei în ansamblu, astfel că de-a lungul timpului a constituit o preocupare permanentă crearea unui sistem bancar funcţional, capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii, care să satisfacă exigenţele tuturor potenţialilor clienţi, de la apariţia primelor manifestări bancare până în prezent.

Conţinutul economic al riscului constă în posibilitatea gestiunii acestuia. Importanţa gestiunii riscului ca activitate constă în posibilitatea de a prognoza într-o anumită măsură producerea evenimentului de risc şi de a lua la timp deciziile necesare în vederea reducerii riscului unor eventuale consecinţe nefavorabile.

Esenţa riscului, ce se exprimă prin posibilitatea evaluării cuantificate a probabilităţii apariţiei unei situaţii nefavorabile, condiţionează necesitatea elaborării metodelor şi mecanismelor de diminuare a efectului negativ al evenimentelor prevăzute. Cunoaşterea pericolului potenţial şi a nivelului de impact al riscului permite a le gestiona în mod mai eficient.

Ţinând cont de realitatea economică şi financiară, atât pe plan internaţional cât şi pe plan intern, fiecare ţară şi implicit România este interesată în crearea unui sistem bancar solid, care să permită asigurarea unui cadru organizatoric corespunzător dezvoltării mecanismelor financiare.

Prin monitorizarea riscurilor bancare se înţelege identificarea, evaluarea şi controlul politicilor şi practicilor privind managementul riscului unei bănci, care permit detectarea problemelor cu care se confruntă o bancă, iar gestiunea riscurilor bancare constă în ansamblul metodelor de administrare a riscurilor bancare în vederea limitării, divizării şi finanţării lor, precum şi diminuării expunerii la risc a fiecărei bănci.

CAPITOLUL I

Notiuni generale

1.1. Riscul de schimb valutar pe piaţa de import si export

Riscul valutar exprimă o probabilitate de a înregistra pierderi din contractele comerciale internaţionale sau din alte raporturi economice, din cauza modificării cursului de schimb al valutei în perioada dintre încheierea contractului şi scadenţa acestuia.

Cei care sunt supuşi riscului valutar sunt exportatorii. Această probabilitate apare atunci când în momentul încasării contravalorii mărfurilor, valuta de contract se depreciază faţă de momentul încheierii contractului comercial internaţional.

Pe de altă parte, importatorii suportă la randul lor efectele riscului valutar în eventualitatea în care valuta de contract se apreciază în perioada dintre încheierea contractului şi scadenţa acestuia.

Efectele nedorite ale riscului valutar pot fi contracarate sau, cel puţin, atenuate prin aplicarea unor măsuri contractuale precum alegerea valutei de contract.

O altă metoda prin care se pot evita astfel de efecte este reprezentată de înscrierea în contract a unei clauze valutare sau a unei clauze de revizuire a preţurilor.

Aplicarea diferitelor măsuri extracontractuale pot scuti exportatorii şi importatorii de prezenţa efectelor negative. Aceste măsuri constau în contractarea unor credite paralele, recurgerea la operaţiuni la termen, hedging valutar şi operaţii de acoperire pe pieţele derivate.

Măsuri contractuale de atenuare a efectelor negative ale riscului valutar:

1) Clauza de revizuire a preţurilor – aceasta se înscrie în contractele comerciale internaţionale astfel încât să se atenueze efectele ce îşi au originea în modificarea preţurilor în perioada de la data încheierii contractului şi până la încasarea contravalorii mărfurilor contractate.

2) Clauza drepturilor speciale de tragere- constă în raportarea valutei din contractul comercial internaţional la Drepturile Speciale de Tragere şi recalcularea drepturilor şi obligaţiilor contractuale astfel încât să se aibă în vedere evoluţia cursului de schimb de la scadenţa contractului faţă de cursul valutar de la data încheierii contractului.