Riscul de Solvabilitate

1. Riscul in activitatea bancara

Riscul este privit ca o masura a neconcordantei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai putin favorabile sau nefavorabile, intr-o actiune viitoare.

Francezii Michael Rouch si Gerard Naullen, in cartea lor Le control de gestion bancaire et financiere , definesc riscul ca “un angajament purtand o incertitudine data, cu o probabilitate de castig sau prejudicii, fie acestea din urma degradare sau pierdere.

Riscul este privit ca o masura a neconcordantei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai putin favorabile sau nefavorabile, intr-o actiune viitoare.

In materia dreptului comercial, riscul este un pericol ce planeaza asupra oricarei relatii contractuale si, in general, asupra oricarei operatii comerciale a carei executare se prelungeste in timp, susceptibil sa genereze fortuit anumite inconveniente privind aducerea la indeplinire de catre debitor a obligatiilor contractualmente asumate fata de creditor si a caror aparitie determina inevitabil anumite pierderi pentru contractantul a carui prestatie nu se poate executa.

O alta definitie a riscului este data de Maricica Stoica in lucrarea “Management bancar”, riscul reprezentand pentru aceasta un “angajament care poarta o incertitudine datorita probabilitatii de castig sau pierdere”. Etimologic, termenul provine din latina “re-secare”, care inseamna ruptura intr-un echilibru.

O clasificare a riscurilor in literatura de specialitate data de conf. univ. dr. Maricica Stoica delimiteaza:

- riscuri financiare (risc de credit, riscul ratei dobanzii, risc de lichiditate, risc de solvabilitate, risc de schimb valutar);

- riscuri comerciale (risc de produs/serviciu, risc de piata, risc de imagine comerciala);

- riscuri de mediu (risc de deficit, risc economic, risc competitional si risc de reglementare).”

In opinia lui Ion Nitu, riscul bancar este o componenta importanta atat a managementului, cat si a strategiei unei banci. Riscul bancar este un fenomen care poate aparea pe intregul parcurs al derularii operatiunilor bancare si care provoaca efecte negative asupra activitatilor respective, prin deteriorarea calitatii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi si afectarea functionalitatii bancii. Cel mai simplu spus, riscul bancar este probabilitatea ca intr-o tranzactie sa nu se obtina profitul asteptat si chiar sa apara o pierdere.

Riscurile bancare specifice clasificate de BNR sunt:

1. Riscuri de credit

2. Riscuri de dobanda

3. Riscuri de lichiditate

4. Riscuri de solvabilitate

5. Riscuri valutare

6. Riscuri reziduale

7. Riscuri operationale

8. Riscuri de credit al contrapartidei

9. Riscuri de tara

Riscul de solvabilitate reprezinta pentru Dedu Vasile riscul de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru absorbtia pierderilor eventuale.

“Riscul de insolvabilitate arata cat din valoarea fondurilor proprii ale bancii poate decadea inainte ca pozitia creditorilor ei sa fie pusa in pericol. Cresterea fondurilor proprii se poate realiza fie prin emisiune de actiuni, fie prin prelevari din profit.”

Definitia data de catre Dedu Vasile in lucrarea “Gestiune si audit bancar” este in concordanta cu parerile noastre privind riscul de solvabilitate, fiind o definitie clara si concisa, esenta riscului regasindu-se in ea.

Riscul solvabilitatii este consecinta manifestarii unuia sau mai multor riscuri bancare, pe care banca nu le-a prevenit.

Solvabilitatea celor 40 de banci din sistemul bancar romanesc s-a deteriorat in primul semestru din 2008 cu un punct procentual, la 12,78%, pe fondul politicii agresive a unor banci pentru castigarea cotei de piata.

2. Indicatori de masurare a riscului de solvabilitate

2.1. Pragul de toleranta si tipologia pierderilor viitoare

„Fondurile proprii economice sunt fondurile proprii necesare pentru a face fata riscurilor masurate cat mai obiectiv posibil. Astfel fondurile proprii permit acoperirea pierderilor posibile cu probabilitate fixata in avans. Ele sunt estimate plecând de la masurari obiective.

Probabilitatea ca pierderile sa depaseasca fondurile proprii economice este pragul de toleranta. Pragul de toleranta nu este altceva decat probabilitatea de „default" a institutiei, fiind o masura a riscului de solvabilitate. Alegerea pragului de toleranta este critica. Din punct de vedere subiectiv, el reprezinta aversiunea fata de risc. Ideal este sa se fixeze pragul de toleranta la o valoare egala cu rata de „default” statistica corespunzatoare rating-ului dorit.”