Riscul de solvabilitate - studiu de caz la Banca Româna pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale

CAPITOLUL I : NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND RISCUL ÎN

ACTIVITATEA BANCARĂ

1.1. Delimitări conceptuale ale noţiunii de risc

Riscul bancar este “probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere” Acesta are două componente: incertitudinea privind producerea unui eveniment în viitor şi expunerea la pierdere.

Riscul exprimă probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru instituţia bancară, iar expunerea la risc reprezintă valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le-ar suporta aceasta.

Riscul poate avea o influenţă considerabilă asupra unei instituţii de credit atât o influenţă care se resimte în pierderile direct inregistrate, , cât şi o influenţă a caror efecte se resimt asupra clienţilor, personalului, partenerilor de afaceri si chiar asupra autorităţii băncii.

Riscul este generat de un număr mare de operaţiuni si proceduri, trebuie privit ca un conglomerat sau un complex de riscuri interdependente deoarece acestea pot avea cauze comune ¸ şi producerea unuia poate genera in lanţ şi alte riscuri. Pentru reducerea riscului, conducerea băncilor trebuie să dispună de metode ¸şi tehnici de analiză a acestuia.

Pierderile inregistrate de bănci apar datorită imprumuturilor excesive acordate unor clienţi sau datorita angajării excesive în activităţi speculative apărând din expunerea unor cursuri valutare ridicate sau stabilirea necorespunzătoare a scadenţei şi a ratei dobânzii, expuneri generate fie de decizii tehnice necorespunzătoare apărute in schimburile de pe piaţă sau rezultatele unei tehnici a conducerii bancare necorespunzătoare.

Oamenii, insituţiile şi societăţile s-au confruntat permanent cu probleme de risc şi incertitudine. Progresul societăţii a fost posibil datorită asumării unor riscuri, altfel nu ar fi fost posibilă creşterea economiei. Pieţele financiare au fost afectate la rândul lor, devenind mult mai fragile. Această evoluţie a condus la o creştere rapidă a instabilităţii şi la multiplicarea riscurilor care pot apărea în activitatea economică.

1.2 Riscul de solvabilitate în actvitatea bancară

Deşi riscul de solvabilitate este catalogat de analişti drept un risc secundar, acest risc este extrem de important pentru funcţionarea unei bănci intr-o economie în tranziţie.

Riscul de solvabilitate care este definit ca fiind riscul “de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru absorbţia pierderilor eventuale”. O astfel de situaţie apare atunci când banca îşi asumă riscuri prea mari in corelatie cu dimensiunile capitalului propriu. Spunem că în acest caz nu exista o adecvare a capitalului băncii.

Adecvarea capitalului a constituit o preocuparea importanta a managementului bancar datorită semnificaţiei sale privind soliditatea băncii ¸şi siguranţa depozitelor. Are si o dimensiune competitivă, băncile bine capitalizate fiind mai atractive pentru atragerea de resurse fie din depozite,fie din ımprumuturi in condiţii avantajoase.

Acest risc depinde pe de-o parte, de fondurilor proprii disponibile, de posibilitatile proprii de a răspunde solicitanţilor iar pe de altă parte, de marimea si gradul de risc al operatiunilor asumate. In functie de acest risc, devine pregnantă necesitatea ca banca să aibă posibilitatea de acoprerire a lui, adică sa aiba din start un capital corelat cu mărimea riscurilor asumate.

Riscul de solvabilitate mai este cunoscut în literatura de specialitate şi sub numele de risc de capital sau risc al insolvabiliăţii. Vasile Cocriş şi Dan Chirleşan consideră riscul insolvabilităţii, un risc bancar major, “fiind determinat şi de nerespectarea de către clienţii băncii a contractelor de credit în ceea ce priveşte rambursarea datoriilor la scadenţă care are ca efect fie o pierdere definitivă de capital, fie o recuperare parţială şi întârziată în urma acţionării în instanţă a debitorilor” Insolvabilitatea poate fi definită ca fiind incapacitatea pe termen lung a societății bancare de a satisface angajamentele sale de plăți.

Insolvabilitatea poate fi o prelungire în timp a crizei de lichiditate, un rezultat al proastei gestionări a acesteia. Definirea riscului de insolvabilitate este strâns legată de nivelul capitalurilor băncii.Astfel,vom spune că riscul de insolvabilitate este riscul de pierdere a fondurilor proprii ale băncilor.

CAPITOLUL II : ANALIZA RISCULUI DE SOLVABILITATE

2.1. Indicatorii utilizaţi pentru analiza riscului de solvabilitate

BNR utilizează pentru evaluarea nivelului de capitalizare a instituţiilor de credit indicatorul de solvabilitate, ca singur indicator reglementat în prezent pentru acest scop , acesta oferă o imagine cu privire la stabilitatea băncii şi la faptul că aceasta nu se află în pericolul unui faliment brusc.

Reglementarea prudenţială a solvabilităţii băncii se referă la adecvarea fondurilor proprii la riscurile asumate, fondurile proprii fiind ultimul garant al solvabilităţii în faţa ansamblului riscurilor