Riscul în Procesul Decional

INTRODUCERE

Incertitudinea şi riscul reprezintă două coordonate ale mediului economic în care agenţii economici îşi desfăşoară activitatea. Cuantificarea acestora şi determinarea influenţelor pe care le induc asupra fenomenelor economice reprezintă o problemă permanentă pentru factorii de decizie care coordonează activităţile în întreprinderi. Este evident că deciziile sunt fundamentate şi pertinente atunci când cel care le adoptă, precum şi cei care le aplică, sunt bine informaţi şi capabili să stăpânească efectele schimbării.

Ca formă de manifestare a incertitudinii, precum şi a riscului, apare schimbarea, care poate fi încătuşată şi supusă prin apelarea la strategii. Aşadar, managerii în activitatea lor pot apela la diagnosticul strategic pentru a elabora analize argumentate ale activităţii, pe baza cărora să-şi stabilească direcţiile viitoare de acţiune.

Strategia generală a unei întreprinderi presupune atingerea unor obiective (economice, sociale, financiare, de cercetare, de investiţii), pentru realizarea cărora este necesară mobilizarea unor resurse (umane, materiale, financiare, informaţionale) şi orientarea acestora în scopul asigurării viabilităţii activităţii. Pentru un agent economic, condiţia principală a supravieţuirii o constituie abordarea unei strategii general valabile, capabilă de adaptări operative şi îndrăzneţe. O asemenea strategie nu poate fi fundamentată decât pe baza unei analize dinamice a situaţiei prezente şi viitoare, prin introducerea elementelor de risc şi incertitudine în elaborarea previziunilor.

Riscul asociat condiţiilor de mediu în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea, pornind de la cele două componente ale acestuia (mediu extern şi mediu intern), poate fi analizat din două puncte de vedere, şi anume, ca risc al investitorului şi ca risc al întreprinderii. Pornind de la aceste forme de manifestare, faţetele sale fiind, altfel, multiple, pot fi identificate mai multe instrumente financiare care pot evalua riscul.

Prezenta lucrare este structurată pe cinci capitole: „Conceptul de investiţie” , „Eficienţa economică- element hotărâtor în decizia de investiţii” , „Conceptul de risc şi implicaţiile asupra procesului investiţional” , „Studiu de fezabilitate” , „Concluzii şi observaţii”.

Lucrarea de faţă se adresează tuturor celor care activează în mediul economic, constituind un util instrument pentru aceea care încearcă să stăpânească situaţia, controlând, atât cât este posibil, riscul. Ea nu îl ajută pe decident să găsească oportunităţi de investiţii, dar îl ajută pur şi simplu să analizeze în mod riguros proiectele pe care îşi propune să le întreprindă. Altfel spus, analiza riscului, furnizează instrumentele de sprijin pentru decizii aplicabile proiectelor de investiţii şi activităţi de dezvoltare a întreprinderii.

CAP. 1. CONCEPTUL DE INVESTIŢIE

1.1.Investiţiile în economia contemporană

In literatura şi practica economică noţiunea de investiţii îmbracă două forme. Astfel, există investiţiile financiare, reprezentate de orice plasament de capital cu scopul de a obţine un anumit profit (cumpărarea de acţiuni sau de alte titluri de valoare, plasamente de sume băneşti la bănci, alocarea unor fonduri pentru iniţierea de afaceri –in scopul de a obţine dividende, dobânzi şi respective profituri) şi investiţiile de capital (care se referă la achiziţia de active fixe sau modernizarea, dezvoltarea şi retehnologizarea celor deja existente). Practic, investiţiile de capital reprezintă totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea de bunuri de capital sau pentru creşterea sau întreţinerea stocului de capital existent . Prima noţiune o include pe cea de-a doua, prin sfera de cuprindere.

Investiţiile de capital au loc in economia reala precum şi in domeniile social-culturale constituind, in fond, suportul material al creşterii economice şi al dezvoltării activităţilor social-culturale in orice ţara din lume. Analizând creşterea economică intr-o societate, se observă că ea este rezultatul unor factori de producţie care pot fi priviţi din punct de vedere cantitativ şi calitativ, şi anume:

-active fixe (mijloace fixe), pot fi analizate din punct de vedere cantitativ prin volumul acestora, iar din punct de vedere calitativ sub forma randamentului in utilizare;

-forţa de muncă, poate fi privită din punct de vedere cantitativ sub forma numărului de salariaţi, iar din punct de vedere calitativ sub forma productivităţii muncii;

-materiile prime, analizate din punct de vedere cantitativ sub forma volumului lor, iar din punct de vedere calitativ sub forma gradului de prelucrare;

-comerţul exterior, care poate fi analizat din punct de vedere cantitativ sub forma volumului bunurilor şi serviciilor tranzacţionate, iar din punct de vedere calitativ sub forma gradului de competitivitate.

Promovarea oricărui factor de producţie nu se poate realiza decât prin intermediul investiţiilor de capital, deoarece numai ele pot asigura suplimentarea factorilor folosiţi (aspectul calitativ) şi/sau creşterea eficienţei utilizării acestora (aspectul calitativ). Din această cauză consideră că investiţiile sunt suportul material al oricărei creşteri economice . În ansamblul factorilor de care depind creşterea si dezvoltarea economică, investiţiile ocupa un rol deosebit de important. Ca argument ce susţine acest fapt, trebuie precizat că nu există macromodel economic clasic sau modern, in care să nu apară investiţiile, cum este modelul lui Keynes ,,multiplicatorul investiţiilor ” sau modelul lui Harrod-Domar, care evidenţiază rolul investiţiilor ca acumulare de capital şi componentă a cererii agregate, funcţia simplă de accelerare a investiţiilor etc. Putem afirma că legătura dintre investiţii şi creşterea economică este ambivalenta:pe de o parte, investiţiile influenţează creşterea economică prin volumul lor; pe de altă parte, creşterea economică este influenţata de calitatea investiţiilor realizate, aspect ce se reflecta in eficienţa economică a investiţiilor.