Cuprins
- Capitolul 1- ELEMENTE CONCEPTUALE: RISCUL, DEFINIREA LUI, CATEGORII DE RISCURI 3
- 1.1 Notiunea de risc bancar 3
- 1.1.1. Definirea riscului bancar 4
- 1.1.2 Tipuri de riscuri bancare 5
- 1.2 Riscul ratei dobazii în ansamblul riscurilor financiar-bancare 7
- Capitolul 2 – ANALIZA RISCULUI DOBANZII BANCAR 9
- 2.1 Analiza riscului dobanzii bancare 9
- 2.2 Indicatorii riscului dobanzii bancar 11
- Capitolul 3 –Metode , tehnici si instrumente pentru gestiunea riscului ratei dobanzii 13
- 3.1 Gestiunea riscului ratei dobanzii 13
- 3.1.1 Notiuni generale 13
- 3.1.2 Gestiunea marjei dobanzii 13
- 3.1.3 Modificarea marjei dobanzii 14
- 3.1.4 Modificarea nivelurilor ratei dobanzii 15
- 3.1.5 Modificari ale volumului activelor si pasivelor 15
- 3.1.6 Modificari in structura portofoliului 15
- 3.2 Tehnici pentru gestionarea riscului aferent ratei dobanzii 16
- 3.2.1 Contracte spot 16
- 3.2.2Contracte la termen nestandardizate(forward contracts) 16
- 3.2.3 Contracte la termen negociate la bursa (futures contracts) 16
- 3.2.4 Operatiuni swap 17
- 3.2.5 Modelul GAP 17
- 3.2.6 Modelul DGAP 20
- 3.3. Organele de gestiune a riscurilor 23
- Capitolul 4 – POSIBILITATI DE PERFECTIONARE A RISCULUI RATEI DOBANZII 24
- Bibliografie 28
Extras din proiect
CAPITOLUL 1
ELEMENTE CONCEPTUALE: RISCUL, DEFINIREA LUI, CATEGORII DE RISCURI
1.1. Notiuni generale despre risc
Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate nu se poate obtine profit fara risc. De aceea orice societate comerciala incearca sa-si maximizeze profitul pin gestionarea riscului specific domeniului sau de activitate si prin evitarea sau transferarea riscului pe care aceasta nu doreste sa-l preia. Este evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt, minimizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii. Acest lucru rezulta din obiectivul principal al acestor politici, anume acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activivitatii bancare il costituie obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari.
Numai ca nu intotdeauna aceste doua obiective - general si sectorial - se afla in concordanta. S-ar putea ca, in anumite situatii, costul implementarii si exploatarii procedurilor care vizeaza gestiunea riscului sa fie mai mare decat expunerea potentiala la risc. Ceea ce nu inseamna ca aceste programe trebuie selectate in functie de criterii de eficienta. In alte cazuri s-ar putea ca strategia bancii sa implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. In acest caz trebuie luata decizia intotdeauna avand in vedere si cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea unei protectii corespunzatoare si pierderile potentiale mai mari. Insa minimizarea riscurilor nu trebuie sa se transforme intr-un obiectiv in sine. De altfel obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare in vigoare.
Importanta gestiunii bancare nu se rezuma doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanenta a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai costiinciosi in indeplinirea sarcinilor de servici; nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activitati frauduloase.Existenta unor programe adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare contribuie si la impunerea institutiei in cadrul comunitatii bancare, nu de putine ori existenta unor astfel de programe conditionand admiterea sau participarea bancii respective la asociatii interbancare sau obtinerea de calificative superioare din partea autoritatilor bancare.
In sfarsit, o gestiune eficace a riscurilor bancare isi va pune amprenta si asupra imaginii publice a bancii. Clientii doresc o banca sigura, la fel si actionarii. Soliditatea unei banci ii atrage pe deponenti in conditiile in care depozitele nu sunt asigurate in mod obligatoriu.
In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata poate stabiliza veniturile in timp, avand rolul unui amortizoar de soc. In acelasi timp, consolidarea valorii actiunilorbancare se poate realiza doar printr-o comunicare reala cu pietele financiare si implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare. Toate bancile si institutiile financiare trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de produse. Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global da management sunt efective, atunci banca va avea succes. Bancile pot gestiona cu succes riscurile bancare daca recunosc rolul strategic al gestiunii riscurilor, daca folosesc paradicma de analiza si gestiune in vederea cresterii eficientei, daca adopta masuri precise de adptare a performantei la risc si, in fine, daca vor crea mecanisme de raportare a performantei in functie de risc, pentru a se asigura ca investitorii inteleg impactul gestiunii riscului asupra valorii firmei bancare.
1.1.1 Dfinirea riscului bancar
In sensul larg al cuvantului riscul se poate defini ca fiind un pericol eventual,
mai mult sau mai puţin previzibil
Dicţionarul enciclopedic ilustrat, publicat în 1999 de Editura Cartier, defineşte riscul ca “posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol, o pagubă, un necaz” sau “pericol, inconvenient posibil”.
Dicţionarele englezeşti menţionează definiţia standard acceptată lingvistic: riscul reprezintă “probabilitatea producerii unui eveniment cu rezultate adverse pentru subiect”.
Teoria financiară modernă aduce însă nuanţări acestei definiţii, considerând că nu trebuie pus semnul de echivalenţă între probabilitate şi risc: probabilitatea constituie de fapt unitatea de măsură a riscului şi mijloc de cuantificare pentru acesta.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Riscul Ratei Dobanzii.doc