Riscul Valutar Bancar

CAPITOLUL 1

ELEMENTE CONCEPTUALE: RISCUL, DEFINIREA LUI, CATEGORII DE RISCURI

1.1 Noțiunea de risc bancar

1.1.1Scurt istoric

Caracteristica lumii contemporane este incertitudinea. Mediul economic, cel monetar, cel financiar bancar sunt permanent supuse unei concurenţe acerbe. Astăzi băncile sunt privite de către specialişti, şi nu numai, ca fiind acele instituţii care administrează riscul. Această caracterizare dată băncilor se datorează în special faptului că orice operaţiune financiar-bancară pe piaţa internă şi internaţională este supusă acţiunii unui ansamblu de factori de risc independenţi.

Până la începutul anilor ”80 comunitatea financiar-bancară privea unilateral problema riscului numai din punct de vedere al creditului. Gestionarea riscurilor bancare se reducea la riscul de creditare, acest lucru fiind posibil datorită stabilităţii relative a sistemului financiar. Această stabilitate caracteristică acelor ani era posibilă în primul rând datorită existenţei şi funcţionării sistemului monetar internaţional de la Bretton-Woods. Acest mecanism controla fluctuaţiile cursurilor valutare, iar ratele dobânzilor nu variau prea mult tocmai datorită politicilor monetare duse de băncile centrale în conformitate cu interesele imediate ale statelor debitoare.

Reglementările monetar-valutare, practicile anticoncurenţiale de tip cartel şi nu în ultimul rând inerţia deponenţilor, limitau în acea perioada concurenţa pe piaţa depozitelor bancare generând o relativă stabilitate a ratelor dobânzilor. La sfârşitul anilor ”70 situaţia se schimbă. Explozia preţului petrolului şi dependenţa crescândă a statelor occidentale de sursele de materii prime din Orient au generat un proces inflaţionist care a dus la fluctuaţii mari ale ratelor nominale ale dobânzilor. În acelaşi timp, prin abolirea sistemului de la Bretton-Woods, volatilitatea cursurilor valutare creşte, acestea devenind factori importanţi de stabilire a performanţelor globale ale societăţilor bancare. Mediul concurenţial a fost şi el supus unor schimbări datorită în special suprimării controlului asupra transferurilor internaţionale de capital şi modificării structurii costurilor bancare. Toţi aceşti factori i-au determinat atât pe specialişti cât şi pe practicieni, să recunoască existenţa unei multitudini de factori de risc (riscul lichidităţii, riscul de capital, riscul ratelor dobânzilor, riscul valutar, riscul tranzacţiei, riscul de afacere etc).

1.1.2 Dfinirea riscului bancar

In sensul larg al cuvantului riscul se poate defini ca fiind un pericol eventual,

mai mult sau mai puţin previzibil

Dicţionarul enciclopedic ilustrat, publicat în 1999 de Editura Cartier, defineşte riscul ca “posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol, o pagubă, un necaz” sau “pericol, inconvenient posibil”.

Dicţionarele englezeşti menţionează definiţia standard acceptată lingvistic: riscul reprezintă “probabilitatea producerii unui eveniment cu rezultate adverse pentru subiect”.

Teoria financiară modernă aduce însă nuanţări acestei definiţii, considerând că nu trebuie pus semnul de echivalenţă între probabilitate şi risc: probabilitatea constituie de fapt unitatea de măsură a riscului şi mijloc de cuantificare pentru acesta.

Definiţia care ilustrează cel mai cuprinzător riscul aparţine lucrării “Băncile – Mică Enciclopedie” publicată de Editura Expert în 1998, în care autorii (Acad. Costin C. Kiriţescu şi Dr. Emilian M. Dobrescu) definesc riscul într-o afacere ca “eveniment viitor şi probabil a cărei producere ar putea provoca anumite pierderi”.

Parcurgând Capitolul II – ,,Activităţi permise băncilor”, din Legea Bancară nr. 58/1998 se poate concluziona că activitatea bancară este sensibilă la o serie întreagă de elemente (pericole, evenimente viitoare etc.) care pot produce anumite pierderi pentru bancă. Aşadar, în activitatea bancară riscul este caracteristica generală.

Încercând definirea şi explicarea riscului bancar în general, Dennis G.Uyemura şi Donald R.Deventa, în lucrarea lor “Financial Risk Management in Banking” publicată în SUA şi Anglia în 1993, pornesc de la ideea că “riscul reprezintă volatilitatea fluxurilor de numerar nete (net cash flows) ale unei unităţi de afaceri”.