Riscurile Asociate Plasamentelor de Capital

În economia mondială contemporană, riscul reprezintă o permanenţă care nu trebuie neglijată în procesul adoptării deciziilor în cadrul companiilor şi nu numai. Înainte de efectuarea oricărei investiţii, şi mai ales dacă este vorba de o investiţie pe piaţa de capital, trebuie să căutăm răspunsul la două întrebări: care este rentabilitatea vizată şi cât de riscantă este investiţia?

Rentabilitatea şi riscul se intersectează, deoarece afacerile foarte rentabilile sunt în acelaşi timp şi foarte riscante. O investiţie sigură va aduce întotdeauna un profit mic pentru că în plasamentele financiare există o remuneraţie a riscului.

Riscul plasamentelor pe pieţele de capital se referă la gradul de siguranţă al acestora. Managementul acestor riscuri are ca scop tocmai creşterea siguranţei acestor investiţii în condiţiile în care rentabilitatea să nu fie foarte afectată. Existenţa riscului este normală pentru orice acţiune şi, cu atât mai mult, în cazul investiţiilor pe pieţele bursiere.

Evenimentele care pot afecta veniturile şi performanţele ulterioare investiţiei sunt atât de numeroase şi variate încât identificarea lor reprezintă o provocare chiar şi pentru cei mai abili şi experimentaţi investitori, fiindcă viitorul este în mare măsură necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau pornind de la estimări asupra viitorului. Luarea unei decizii în baza unor estimări, prezumţii, aşteptări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor viitoare implică o doză bună de risc, uneori destul de dificil de definit şi, în cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat cu precizie, dată fiind natura abstractă a conceptului.

Riscul este considerat ca având atribute cuantificabile, prin urmare, tind să fie asigurabile.Pornind de la această logică, riscul asumat poate fi cuantificat în maniera următoare:

Risk= p e_I ap/c

Unde : pe_I-probabilitatea producerii evenimentului I

ap/c -amplitudinea pierderii sau castigului in cazul producerii evenimentului I

Există numeroase controverse în practică privind această distincţie, dat fiind faptul că cea mai mare parte a deciziilor în afaceri se ia fără a dispune de date statistice şi calcule matematice. Distincţia are, totuşi, o oarecare valoare conceptuală.

Riscul este indisolubil legat de părţile implicate în derularea afacerii, de motivaţiile acestora, de natura activităţii ce face obiectul investiţiei, de resursele necesare iniţierii, menţinerii şi dezvoltării afacerii, precum şi de anvergura acesteia. În analiza, evaluarea şi estimarea riscului este foarte importantă clarificarea naturii riscului, ale cărei surse pot fi extrem de diverse: definirea afacerii, modalitatea de finanţare aleasă, sistemul logistic utilizat, condiţiile locale de piaţă, resursele estimate, relaţiile comerciale, comunicarea, şi altele. Totuşi, unele categorii de risc acţionează în strânsă interdependenţă, în sens convergent sau divergent, în timp ce altele tind să opereze independent.

Gruparea riscurilor şi criteriile folosite în acest scop diferă, de la un autor la altul, în funcţie de propria perspectivă asupra analizei riscului.

Riscul de piaţă este propriu unei afacerii, investiţii sau categorii de afaceri. Tocmai din acest considerent, riscul de piaţă diferă de la o industrie la alta dar şi în interiorul aceleiaşi industrii. Riscul de piaţă constă în producerea unor situaţii nefavorabile ca urmare a modificării principalilor parametrii ai pieţei în care operează instituţiile financiare, respectiv rata dobânzii, cursul valutar şi valoarea activelor financiare din portofoliu. Riscul de piaţă cuprinde trei tipuri de risc:

- riscul valutar - riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variaţiilor cursului de schimb valutar;

- riscul ratei dobânzii la valoarea justă – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii

- riscul de preţ este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze ca rezultat al schimbării preţurilor pieţei, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate de factori specifici instrumentelor individuale sau emitentului acestora, sau factori care afectează toate instrumentele tranzacţionate pe piaţă. Riscul de preţ este asociat schimbărilor posibile, în structura şi nivelul preţului bunurilor şi serviciilor oferite pe piaţă de către o firmă, ca urmare a variaţiilor preţului resurselor utilizate. Analiza riscului de preţ joacă un rol central în managementul strategic. Riscul de preţ are ca surse preţurile producţiei industriale, cursul de schimb şi rata dobânzii. Preţurile producţiei industriale sunt rezultatul fluctuaţiilor preţului energiei electrice, combustibililor, gazului natural etc. care reprezintă „intrări” pentru unele firme şi „ieşiri” pentru altele. Cursul de schimb şi rata dobânzii afectează, de asemenea, „intrările” şi „ieşirile” unei entităţi. Spre exemplu, creşterea ratei dobânzii are impact atât asupra consumului (scade), cât şi asupra costului de finanţare a firmei (creşte).

Riscul valutar se defineşte ca fiind riscul prin care fluctuaţiile cursului de schimb valutar pot avea un efect asupra puterii financiare a unei societăţi. Volatilitatea pieţei de schimb valutar este determinată de fluctuaţiile continue ale cursurilor de schimb valutar.

Desigur ca tranzacţiile în valute diferite aduc oportunităţi, dar sunt considerate şi ca riscuri. Fluctuaţiile în cursurile de schimb afectează valoarea activelor şi pasivelor care sunt denominate în acele valute. Astfel, riscul cursului de schimb apare atunci când activele într-o anumită valută sunt mai mari/mici decât pasivele în acea valută. Această situaţie creează aşa-numita "poziţie deschisă" a riscului cursului de schimb. Această poziţie expune societatea la câstiguri/pierderi atunci când fluctuaţiile cursului de schimb sunt mai mari/mici decât cursul monedei locale sau euro (ca monedă de referinţă).

Cea mai simplă metodă de gestionare a ricului cursului de schimb este minimizarea "poziţiilor deschise" prin aducerea lor la zero sau aproape de zero, nefiind posibilă eliminarea lor completă.

Oscilaţia şi evoluţia imprevizibilă a cursului valutar creează firmelor care lucrează în comerţul exterior (import şi export) sau firmelor ale căror produse comercializate pe piaţa internă au preţurile exprimate în valute dar plata se face în lei, expuneri la riscul valutar, cu influenţe în rezultatul financiar.

Expunerea are trei componente majore:

1. Valoare - suma în valută care creează riscul valutar;

2.Timp - perioada de timp în care este prezentă această expunere;

3.Sens - la creşterea sau la scăderea cursului valutar.

Expunerile la risc datorate evoluţiei cursului valutar sunt denumite “expuneri valutare” şi se manifestă în următoarele moduri:

- Expunerea contractuală apare în momentul încheierii unei relaţii contractuale care conţine plată sau încasare valutară, sau plata se face în lei dar preţul produsului este exprimat în valută. Cumpărătorul, care pe baza unui contract, s-a angajat să facă o plată valutară, este interesat ca cheltuielile aferente acestei plăţi (cursul valutar) să nu fie mai mari decât veniturile rezultate din valorificarea titlului. Orice creştere a cursului valutar face ca cheltuielile acestuia să crească, diminuând sau anulând profitul. Vânzatorul, care pe baza unui contract va încasa valuta, în viitor, este interesat ca suma în lei obţinută din vânzarea valutei să acopere cheltuielile aferente titlutilor vândute. Orice scădere a cursului valutar face ca veniturile să scadă, diminuând sau anulând profitul. Acest tip de expunere are componentele valoare şi timp cele mai mari.

- Expunerea de transfer este dată de apariţia riscului valutar al celor care efectuează operaţiuni de vânzare şi/sau cumpărare utilizând diferite valute. Această situaţie face ca, pe de o parte gestionarea creanţelor şi/sau a datoriilor să impună utilizarea unei valute de referinţă în care se raportează şi se gestionează aceste operaţiuni, iar pe de altă parte efectuarea încasărilor şi plăţilor în şi din disponibil să ducă la scăderea veniturilor sau la creşterea cheltuielilor.