Rolul auditului intern în evaluarea riscului de fraudă

1 . ROLUL SI OBIECTIVELE AUDITULUI INTERN

1. Rolul auditului intern

Auditul intern al calităţii 1 este o examinare sistematică şi independentă, efectuată pentru a determina dacă activităţile şi rezultatele lor, referitoare la calitate, corespund dispoziţiilor prestabilite, dacă aceste dispoziţii sunt efectiv implementate şi corespunzatoare pentru relizarea obiectivelor.

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care oferă universităţii o asigurare referitoare la gradul de control asupra sistemului calităţii învăţământului şi a guvernării entităţii, precum şi recomandări pentru îmbunătăţirea proceselor de învăţământ şi a gestionării patrimoniului.

Auditul intern contribuie la îmbunătăţirea continuă a managementului instituţional şi a calităţii acestuia. Această examinare se realizează în raport cu normele existente (standarde, standarde de referinţă, indicatori de performanţă, manualul calităţii, proceduri, instrucţiuni etc.), pentru a stabili în ce masură ele sunt respectate, îndeplinite. Auditul calităţii nu se rezumă, însă, numai la stabilirea acestei corespondenţe, ci evaluează eficacitatea aplicării acestor norme şi a rezultatelor obţinute în domeniul calităţii.

Pe baza rezultatelor auditului calităţii se propun acţiuni care să ducă la îmbunătăţirea gradului de realizare a obiectivelor propuse anterior. Auditorii identifică cauzele care au dus la aceste neîndepliniri şi propun măsurile pe care le consideră cele mai potrivite pentru eliminarea lor.

2. Obiectivele auditului intern

Obiectivele generale ale auditului intern sunt:

a) să asigure conducerea, beneficiarii şi publicul în general, că universitatea satisface sau nu standardele minime de calitate;

b) să susţină angajamentul universităţii de creştere continuă a calităţii academice în învăţământ şi cercetare;

c) să consacre metode adecvate de evaluare internă şi să demonstreze prin probe şi documente relevante starea procesului de învăţământ şi cercetare din universitate;

d) să auditeze autoevaluarea, să coopereze cu evaluatorii externi şi să contribuie la asigurarea şi creşterea calităţii;

e) să coopereze cu auditorii interni ai altor instituţii de învăţământ superior pentru realizarea, monitorizarea şi compararea calităţii academice, precum şi cu Autoritatea Natională pentru Calificările din Învatamântul Superior;

f) să facă cunoscute conducerii activităţile şi procesele universitare care nu îndeplinesc standardele minime de calitate academică şi să facă propuneri pentru îmbunătăţirea lor.

2. FRAUDA,EROAREA SI CARACTERISTICELE ACESTORA

Denaturările din situaţiile financiare pot apărea din fraude sau erori. Termenul „eroare” se referă la o denaturare neintenţionată apărută în situaţiile financiare, inclusiv omiterea unei sume sau a unei prezentări, cum ar fi:

1. O greşeală apărută în colectarea sau procesarea datelor pe baza cărora se întocmesc situaţiile financiare.

2. O estimare contabilă incorectă apărută din trecerea cu vederea sau interpretarea greşită a faptelor.

3. O greşeală în aplicarea politicilor contabile referitoare la evaluare, recunoaştere, clasificare, prezentare sau descriere de informaţii.

Termenul „fraudă” se referă la o acţiune cu caracter intenţionat întreprinsă de una sau mai multe persoane din rândul conducerii, al celor însărcinaţi cu guvernanţa, al salariaţilor sau terţilor, acţiune care implică utilizarea înşelăciunii în scopul obţinerii unui avantaj injust sau ilegal. Deşi frauda este un concept juridic vast, auditorul este preocupat de acţiunile frauduloase care cauzează o denaturare semnificativă în situaţiile financiare. Este posibil ca denaturarea situaţiilor financiare să nu fie obiectul unor fraude. Auditorii nu stabilesc dinpunct de vedere legal dacă frauda a apărut sau nu. Frauda care implică unul saumai mulţi membri din conducere sau din structura însărcinată cu guvernanţa este denumită „fraudă managerială”; frauda care implică numai angajaţii unei entităţi este denumită „fraudă cu asocierea angajaţilor”. În oricare din cele două cazuri, pot exista asocieri cu terţe părţi din afara entităţii în vederea săvârşirii fraudelor.

Atunci când auditorul ia în considerare frauda, există două tipuri de denaturări intenţionate care sunt relevante – denaturări apărute în urma raportării financiare frauduloase şi denaturări apărute din delapidarea activelor.

Raportarea financiară frauduloasă presupune denaturări sau omisiuni intenţionate ale valorilor sau prezentărilor de informaţii în situaţiile fianciare, în scopul inducerii în eroare a utilizatorilor. Raportarea financiară frauduloasă poate implica:

- Fapte de înşelăciune, cum ar fi manipularea, falsificarea sau modificarea înregistrărilor contabile sau a documentelor justificatoare pe baza cărora sunt întocmite situaţiile financiare.

- Interpretarea eronată sau omiterea intenţionată a evenimentelor, tranzacţiilor sau altor informaţii semnificative în situaţiile financiare.

- Aplicarea greşită în mod intenţionat a politicilor contabile aferente evaluării, recunoaşterii, clasificării, prezentării sau descrierii de informaţii.