Rolul Cheltuielilor Publice

Cap.1.Caracterizarea generala a cheltuielilor publice pentru educatie

1.1.Delimitarea Cheltuielilor publice pentru educatie din ansamblul cheltuielilor publice

Cheltuielile publice concretizeaza cea de-a doua faza a functiei de repartitie a finantelor publice, si anume aceea a repartizarii resurselor financiare publice pe diverse destinatii. Utilizarea propriu-zisa a acestor resurse pentru înfaptuirea obiectivelor cuprinse în programele guvernamentale privind activitatea sociala, economica si de alta natura, desfasurata pentru realizarea acestora se reflecta în cheltuielile publice prin care statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritate în fiecare perioada.

În bugetul de stat sunt prevazute urmatoarele grupe de cheltuieli :

- Cheltuieli social-culturale ( învatamânt, sanatate, cultura si arta, asistenta sociala, alocatii de stat si alte ajutoare pentru copii, pensi, indemnizatii, activitate sportiva si de tineret.

- Cheltuieli de gospodarire comunala sî locuinte.

- Cheltuieli pentru sanatatea nationala

- Cheltuieli pentru ordinea publica

- Cheltuieli pentru autoritatile publice

- Cheltuieli pentru actiuni economice(cercetare stiintifica, lucrari geologice de cercetare, cheltuieli pentru agricultura, silvicultura, transporturi si telecomunicatii etc)

- Alte actiuni

- Trensporturi

- Datoria publica

- Rezerve.

Cheltuielile bugetare pentru învatamânt constituie o componenta definitorie a cheltuielilor cu caracter social-cultural, ocupând un loc central între actiunile finantate de stat ,în cadrul acestei categorii, în actuala etrapa a evolutiei societatii, confirmând cresterea rolului învataântului ca factor de progres si civilizatie.

Constatarile referitoare la corelatia dintre nivelul de dezvoltare al învatamântului si progresului economic si social, în diferite tari, au convins guvernele despre necesitatea îmbunatatirii învatamântului, ca premisa indispensabila pentru asigurarea proprietatii economice si ridicarea gradului de civilizatie, inclusiv a nivelului de trai al oamenilor.

1.2. Surse de finantare a cheltuielilor pentru învatamânt

Cheltuielile pentru educatie constitue o optiune importanta a factorilor politici si a autoritatiii unui stat, deoarece aceasta categorie de cheltuieli reprezinta pentru orice societate o investitie importanta, pe termen mediu si lung, într-un esential factor de productie, cel al fortei de munca.

În tara noastra, finantarea cheltuielilor pentru educatie se asigura printr-un complex întreg de planuri financiare si bugetare.Resursele de finantare pentru cheltuielile cu educatia pot fi de natura interna sau externa, publica sau privata, dupa cum urmeaza :

1. fonduri bugetare (ale statului, regiunilor, provinciilor),

2. cotizatii ale unor persoane fizice / juridice (f. asigurarilor sociale, pentru somaj),

3. fonduri proprii ale organizatiilor publice / private (pentru finantare traininguri),

4. veniturile institutiilor social-culturale din activitati specifice;

5. veniturile populatiei (din taxe),

6. fondurile organizatiilor fara scop lucrativ (O.N.G-uri, institutii de caritate etc.),

7. finantari externe (rambursabile si nerambursabile, oferite de organizatii ca: UNICEF, UNESCO, Banca Mondiala etc.).

Bugetul de stat

Bugerul de stat asigura finantarea organelor de specialitate centrale : Ministerul Educatiei Cercetarii si Tineretului, inspectoratele scolare, judetene, palatele copiilor, taberele, casele corpului didactic,organizarea examenelor, concursurilor si olimpiadelor nationale, bursele pentru elevi/studenti straini, proiectele de reforma cofinantate de orga ismele internationale.