Rolul fondurilor europene în dezvoltarea economică și socială a României

Un subiect mult dezbatut la nivelul societatii romanesti si europene, considerat de unii vital pentru evolutia Romaniei in contextual integrarii in Uniunea Europeana, fondurile europene, se dovedeste a fi o necessitate, motiv pentru care fiecare dintre noi ar trebui sa aiba anumite cunostinte despre ele.

Fie ca este vorba doar de calitatea de beneficiar al rezultatelor si/sau al impactului pe care il pot avea finantarile, fie ca ne regasim in ipostaza de beneficiar al finantarilor si implementator de proiecte, ar trebui sa existe un minim de cunostinte legate de cateva aspecte esentiale ale acestor fonduri. Romaniei i-ar fi mult mai bine atunci cand tot mai multi dintre cetatenii ei si-ar pune urmatoarele intrebari:

o Care sunt domeniile de activitate socio-umana ce pot fi sprijinite prin fondurile europene?

o Cine propune proiecte care sa obtina finantarile specificate?

o Ce conditii trebuie indeplinite pentru ca un proiect sa fie acceptat la finantare?

o Ce sume se pot obtine si care este procentul din totalul bugetului unui proiect?

o Cine gestioneaza programul de finantare?

La o privire de ansamblu, Uniunea Europeana este o structura suprastatala, care se defineste ca o comunitate de state europene independente, reunite in jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale commune, in urma procesului de cooperare si integrare inceput in 1951, odata cu semnarea Tratatului de la Paris.

Fondurile structurale sunt acordate pentru ca un stat membru sa atinga un nivel minim de dezvoltare a infrastructurii in raport cu standardele europene, investitiile tintind catre cresterea economica, a locurilor de munca si la dezvoltarea euroregiunilor, precum si la inlaturarea slabiciunilor structural atat la nivelul regiunilor mai putin dezvoltate cat si in centrele urbane.

In ceea ce priveste Fondurile de Coeziune, acestea isi propun sa reduca diferentele dintre regiunile si tarile europene. Obiectivul coeziunii economice si sociale apare in preambulul Tratatului de la Roma din 1957, iar termenul coeziune a fost ales ca fiind principalul cuvant cheie pentru programul lansat in perioada anilor ’80 de catre Jacques Delors, menit sa relanseze procesul de integrare europeana prin crearea pietei interne si a uniunii monetare europene. Ideea de baza a fost aceea de a insoti elementele liberale orientate catre piata ale programului de integrare, cu o component sociala si o aderare explicita la solidaritate intre curentele de stanga si dreapta din Uniunea Europeana.

Uniunea Europeana investeste in aproape toate aspectele ce duc la dezvoltarea economica si sociala a statelor membre. In continuare o sa prezentam cateva domenii importante in care influenta investitiilor UE si-a pus amprenta si anume: educatia, formarea profesionala si ocuparea locurilor de munca, mediul inconjurator, agricultura si dezvoltarea rurala, turismul rural.

Educatie si formare profesionala

In prezent, educatia ocupa o pozitie privilegiata in cadrul oricarei strategii menite sa incurajeze dezvoltarea economica, iar varful de lance il reprezinta investitia in capitalul uman. Modelele de crestere bazate pe rolul educatiei si inovarii constituie, prin simplitatea si simplificarea ipotezelor dar, mai ales, prin pretinsa viabilitate a concluziilor, sursa majora de inspiratie pentru orice strategie moderna menita sa conduca la dezvoltare economica.

Desi formarea profesionala a fost identificata ca domeniu de actiune comunitara în Tratatul de la Roma din 1957, educatia a fost oficial recunoscuta ca fiind de competenta UE în Tratatul de la Maastricht în 1992. In conformitate cu tratatul, „comunitatea contribuie la dezvoltarea unei educatii de calitate prin incurajarea cooperarii dintre statele membre si, in cazul in care este necesar, prin sprijinirea si completarea actiunii lor, respectand pe deplin responsabilitatea statelor membre fata de conținutul învatamantului si organizarea sistemului educativ, precum si diversitatea lor culturala si lingvistica”.

Prin urmare, rolul UE, in cazul politicilor privind educatia, formarea profesionala si tineretul este, in principal, de sprijinire si, parțial, de coordonare. In conformitate cu principiul subsidiaritatii, politicile de educatie si de formare profesionala se decid de catre fiecare stat membru al Uniunii Europene.

In definirea si punerea in aplicare a politicilor si actiunilor sale, Uniunea trebuie sa tina seama de cerintele privind promovarea unui nivel ridicat de educatie si de formare profesionala. Astfel, obiectivele strategice pe termen lung ale UE in domeniul educatiei si formarii profesionale sunt:

o realizarea in practica a invatarii pe tot parcursul vietii si a mobilitatii;

o imbunatatirea calitatii si a eficientei educatiei si formarii;

o promovarea echitatii, a coeziunii sociale si a cetateniei active;

o consolidarea activitatii si inovatiei, inclusive a antreprenoriatului, la toate nivelurile de educatie si de formare profesionala.

Importanta invatamantului (superior) ca preocupare pentru politica europeana este coroborata in continuare in titlul II, articolul 14, din Carta drepturilor fundamentale ale UE, care are aceeasi valoare juridica precum tratatele, garantand „dreptul la educație”.

Politicile din domeniul educatiei si formarii profesionale au fost in mod special stimulate odata cu adoptarea strategiei Europa 2020, programul fundamental al UE dedicate cresterii economice si locurilor de munca. Adoptata pe 17 iunie 2010, la Consiliul European de vara, strategia Europa 2020 se concentreaza pe cresterea „inteligentă”, „durabilă” și „favorabilă incluziunii” si se preconizeaza ca obiectivele acesteia sa fie atinse prin investitii mai eficiente in educatie, cercetare si inovare. Recunoscand ca invatarea pe tot parcursul vietii este esentiala pentru

locurile de munca, cresterea economica si participarea tuturor membrilor societatii, statele membre si Comisia si-au consolidat cooperarea politica în 2009 prin intermediul cadrului strategic „Educatie si formare profesionala 2020” (ET 2020), in continuarea programului de lucru lansat în 2001 „Educație si formare profesionala 2010”. Conform raportului comun al Consiliului și al Comisiei privind punerea in aplicare a programului de lucru „Educație și formare profesionala 2010” (ianuarie 2010), s-a înregistrat o îmbunatatire generala a rezultatelor educatiei și formarii profesionale la nivelul UE. Cu toate acestea, majoritatea criteriilor de referinta fixate pentru 2010 nu au fost îndeplinite. Astfel, statele membre au hotarat un set nou de criterii pentru 2020: