Rolul managerilor versus cultura managerială

Cultura organizationala influienteaza rolul managerilor sau rolul managerilor influienteaza cultura organizationala

Managerul

Rolurile managerului -roluri interpersonale;

-roluri informaţionale;

-roluri decizionale

Opinii

Conceptul de leader vs. Manager

Managerii publici/Managerii de proiect

Trimiteri teoretice

Cultura organizationala

Schimbarea culturii organizationale

Opinii

Trimiteri teoretice

Rolul managerului influienteaza cultura organizationala

Cultura organizationala influienteaza rolul managerilor sau rolul managerilor influienteaza cultura organizationala

Vom incerca sa demonstram ca rolul managerilor influienteaza cultura organizationala, avand in vedere diferentieri conceptuale, diferentieri aplicative, ilustrate prin exemple de situatii concrete, cat si opinii ai unor autori de specialitate, cu privire la aceste doua concepte.

Într-o cultură organizaţională puternică, majoritatea managerilor împărtăşesc un set comun de credinţe, valori, comportamente cu privire la modul încare trebuie direcţionată afacerea respectivă.

Prin poziţia, statutul pe care îl au managerii în ierarhia organizaţiei, modelează semnificativ atitudinile, deciziile şi comportamentele subordonaţilor. Apare astfel o cultură managerială, ca parte integrantă a culturii organizaţionale asupra căreia poate exercita o influenţă pozitivă sau chiar negativă uneori. Interesul pentru valorile, atitudinile, comportamentele managerilor a fost dintotdeauna unul dintre punctele de interes major, atât pentru teoreticienii, cât şi practicienii din domeniul managementului.

Managementul de nivel superior acţionează pentru a păstra esenţa acestei culturi. El afişează o implicare şi adeziune foarte mare la principiile de bază ale firmei, mai mare decât pentru o anumită strategie sau politică organizaţională care îl putem considera normal, ţinând cont de poziţia şi impactul pe care managerii (în special managerii de nivel superior) îl au asupra activităţilor unei firme.

Managerii de vârf sunt cei care reuşesc să modeleze cultura managerială şi cultura organizaţională a unei firme pe baza unor viziuni, a unor valori personale ce sunt transmise, implementate ulterior în cadrul firmei. Valorile personale ale managerilor influenţează percepţia, deciziile şi comportamentele acestora, determinând un impact major asupra activităţilor firmei.

Managerul

Managerul poate fi considerat specialist in domeniul managementului, conducator de intreprindere, persoana care aplica principiile si tehnicile managementului, adica este implicata in administrarea unei organizatii cu autoritate in folosirea, combinarea si coordonarea resursei lor umane, financiare, materiale si informationale cu scopul obtinerii rezultatelor dorite (urmarite).

Materia prima a managerilor o reprezinta potentialul subordonatilor si propriul lor talent de a conduce. Managerii exercita in mod permanent, integral sau partial, functii de previziune, organizare, coordonare, antrenare si evaluare, referitoare la procesele de munca exercitate de subordonatii lor.

Specificul proceselor manageriale se reflecta atat in proportia superioara in care managerii trebuie sa posede o serie de calitati, cunostinte, aptitudini si comportamente necesare tuturor componentilor firmei, cat si o serie de cunostinte si aptitudini specifice acestui domeniu. Din prima categorie fac parte: inteligenta, memoria, spiritul de observatie, capacitatea de concentrare, sanatatea caracterul, calitati necesare in orice profesie, dar la dimensiuni sporite pentru manageri, data fiind complexitatea si dificultatea proceselor manageriale. Managerii trebuie sa posede intr-o proportie sporita si o serie de cunostinte economice, psiho-sociale, juridice, tehnice, matematice si statistice, de cultura generala etc. si aptitudini de autoperfectionare continua, de a lucra in echipa s.a.

Rolurile managerului

Se ştie cã managerii lucreazã pe diferite niveluri care reclamã diferite calitãţi, Care este rolul managerului? Ce face el pe nivelul sãu ierarhic? Un studiu efecuat de Henry Mintzberg precizeazã 10 roluri manageriale, pe care le împarte în trei categorii aflate în strânsã legãturã unele cu altele:

roluri interpersonale;

roluri informaţionale;

roluri decizionale.

Rolurile interpersonale

Rezultã din autoritatea formalã a managerului şi vizeazã relaţiile interpersonale. Rolul de reprezentare presupune contactul cu subordonaţii proprii sau ai altor firme, cu managerii situaţi pe acelaşi nivel sau pe altele, în cadrul unor reuniuni oficiale, când managerul, în numele firmei, executã o acţiune (de exemplu, înmânarea unor premii anuale, a unor distincţii etc.). Rolul de conducãtor presupune direcţionarea şi coordonarea activitãţii subordonaţilor (angajare, promovare, concediere). Rolul de legãturã presupune relaţii cu alţii în interiorul şi în afara organizaţiei. De exemplu, managerul de producţie trebuie sã aibã relaţii bune cu managerul marketingului şi cu alţii, pentru ca împreunã sã contribuie la atingerea obiectivelor organizaţiei. De multe ori, îndeplinirea acestui rol consumã mult din timpul unui manager.

Rolurile informaţionale

Plaseazã managerul în punctul central de primire şi transmitere a informaţiilor. Rolul de monitor implicã examinarea mediului în organizarea culegerii informaţiilor, schimburilor, oportunitãţilor şi problemelor care pot sã afecteze firma. Contactele formale şi informale dezvoltate în rolul de legãturã sunt folosite deseori aici. Rolul de diseminator presupune furnizarea informaţiilor importante subordonaţilor. Rolul de ,,purtãtor de cuvânt" implicã legãturile cu alte persoane din afara compartimentului sãu:

Roluri decizionale

Rolurile privind relaţiile interpersonale şi cele de culegere şi transmitere a informaţiilor servesc ca intrãri în procesul de luarea deciziilor. Rolul de întreprinzãtor este acela de a cãuta noul - idei, metode, tehnici şi a-l introduce în organizaţie cu scopul schimbãrii ei în bine, a conducerii cãtre performanţã. Rolul de stabilizator revine managerului atunci când este obligat sã ia decizii rapide în momentul în care, datoritã unor factori perturbatori, organizaţia pe care o conduce iese din starea stabilã. Într-o astfel de situaţie, acest rol devine prioritar faţã de celelalte, în joc intrând ,,viteza de reacţie" şi gãsirea optimului în influenţarea factorilor de mediu pentru obţinerea cât mai rapidã a stabilitãţii. Rolul de distribuitor de resurse îl plaseazã pe manager în poziţia de a decide cine primeşte şi cât din aceste resurse, care pot fi: bani, forţã de muncã, timp şi echipamente. Distribuirea resurselor reprezintã, de aceea, cel mai critic dintre rolurile decizionale ale managerului. Rolul de negociator îl pune deseori pe manager în situaţia de ,,a cântãri" cui sã ofere avantajele unei afaceri.