Cuprins
- Introducere pag. 3
- CAP.1: Consideraţii generale privind controlul fiscal pag. 4
- 1.1 Noţiunea, rolul, funcţiile şi obiectul controlului fiscal pag 4
- 1.1.1Noţiunea de control fiscal pag 4
- 1.1.2 Rolul controlului fiscal pag 4
- 1.1.3 Obiectul şi funcţiile controlului fiscal pag 5 1.2 Obligaţiile fiscale pag 5
- 1.3 Formele şi clasificarea controlului fiscal pag 6
- 1.4 Procedura executării controlului fiscal pag 7
- 1.4.1 Desfăşurarea controlului fiscal pag 8
- 1.4.2 Date despre contribuabil utilizate în controlul fiscal pag 11
- 1.4.2.1 Drepturile contribuabilului în momentul exercitării
- controlului fiscal pag 12
- 1.4.2.2 Obligaţiile contribuabilului în momentul exercitării
- controlului fiscal pag 15
- CAP.II: Consideraţii generale privind organizarea controlului fiscal pag 17
- 2.1 Date esenţiale despre inspectorul de control fiscal ,,,,,,, pag 17
- 2.1.1 Drepturile inspectorului fiscal pag 17
- 2.1.2 Obligaţiile inspectorului fiscal pag 18
- 2.2 Acte necesare controlului fiscal pag 18
- 2.3 Instituţiile controlului fiscal pag 21
- CAP.III: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ( A.N.A.F.) pag 25
- 3.1 Scurt istoric în ceea ce priveşte înfiinţarea A.N.A.F. pag 25
- 3.2 Modul de organizare şi funcţionare al A.N.A.F. pag 26
- 3.3 Conducerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pag 28
- 3.4 Obiectivele A.N.A.F. pag 29
- 3.5 Atribuţiile A.N.A.F. pag 30
- CAP.IV: Studiu de caz privind evoluţia activităţii ANAF între anii 2005-2007 pag 33
- 4.1 Evoluţia activităţii Gărzii Financiare pag 33
- 4.2 Evoluţia activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor pag 46
- Concluzii pag 58
- Bibliografie pag 59
Extras din proiect
Introducere
Începuturile şi necesitatea sistemului de control fiscal.
Primele mărturii ale existenţei structurilor de control ale statului, în spaţiul carpato-danubiano-pontic, datează din secolul al XIV-lea.
Statele româneşti nou înfiinţate dispuneau de structuri de control fiscal formate de slujbaşi al căror principal rol era să asigure strângerea birurilor de la populaţie.
Situaţia a căpătat accente deosebite după instaurarea dominaţiei otomane, ca urmare a instituirii de către aceasta a unui apăsător si înrobitor regim fiscal constituit, în principal, din obligaţia de plată a haraciului(tribut anual) impus Principatelor Româneşti.
În vederea satisfacerii exigenţelor mereu sporite ale Porţii Otomane , atât a celor materiale cât mai ales a celor financiare, domnitorii din Principatele Româneşti au fost constrânşi să instituie o foarte puternică structură de urmărire şi control a încasării, de la populaţie, a acestora.
Dezvoltarea statului a fost însoţită, o dată cu dezvoltarea structurilor sale, de perfecţionarea aparatului de strângere a banilor înfiinţat pe lângă curţile domneşti.
Organizarea în interesul intregului popor a unui sever control şi a unei cât mai bune evidenţe asupra producţiei şi a distribuirii venitului naţional prezintă una din condiţiile cele mai importante ale conducerii economiei naţionale.
Controlul constituie un atribut esenţial, o componentă a funcţiei economico-organizatorice şi a celei cultural-educative a statului. Economia nu poate fi organizată şi condusă fără exercitarea unui control sistematic din partea statului.
Controlul este necesar şi pentru că el contribuie la: educarea cetăţenească a maselor, dezvoltarea simţului gospodăresc, lichidarea nepăsării faţă de avutul obştesc şi la descoperirea furturilor şi a delapidărilor din avutul poporului, întărirea ordinii şi disciplinei.
Controlul asigură perfecţionarea, creşterea profitului în condiţii de concurenţă liberă şi loială. Controlul, ca formă de cunoaştere este lipsit de sens dacă nu se manifestă şi ca formă de perfecţionare a modului de gestionare a patrimoniului şi de organizare şi conducere a activităţii agentului economic.
Controlul este o necesitate obiectivă şi subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfecţionare a activităţii executive, inclusiv a proceslui de conducere a acesteia.
Necesitatea controlului contribuie la:
- îmbunătăţirea disciplinei muncii în toate domeniile de activitate;
- instaurarea unui climat de ordine şi disciplină în gospodărirea mijloacelor materiale şi
băneşti;
- respectarea şi aplicarea fermă şi intransigentă a legislaţiei ţării de către toţi membrii
societăţii indiferent de locul pe care îl ocupă;
- organizarea şi conducerea ştiinţifică a întregii activităţi social economice pe baza
coordonatelor stabilite la elaborarea programelor de dezvoltare;
- buna desfăşurare a procesului de transformare a deciziei în acţiune şi a acţiunii în
rezultate mai eficiente, întrucât oricât ar fi de bune deciziile, pentru transpunerea în viaţă a acestora, ar conta numai pe forţa justeţei lor fără a le controla cum se aplică în practică, înseamnă a adopta o atitudine idealistă şi până la urmă a leza interesele generale ale societăţii.
Capitolul 1 – Consideraţii generale privind controlul fiscal
1.1 - Noţiunea, rolul, funcţiile si obiectul controlului fiscal
1.1.1. Notiunea de control fiscal
Controlul fiscal este definit ca ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii, legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi constatare a evaziunii fiscale.
Controlul fiscal se execută de către Ministerul Finanţelor Publice prin aparatul fiscal şi organele de control financiar abilitate de lege.
Sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice şi juridice române şi străine, precum şi asociaţiile fără personalitate juridică, cărora le revin, potrivit reglementărilor legale în vigoare, obligaţii fiscale, denumite în continuare contribuabili.
1.1.2 Rolul controlului fiscal
Rolul controlului fiscal urmăreşte, în principal funcţionarea unităţilor de producţie la capacitate normală, chiar maximă, pe criterii de eficienţă şi rentabilitate pentru obţinerea profitului maxim în raport cu obiectivele şi normele stabilite.
Rolul controluli fiscal presupune:
- constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus controlului sau altor personae privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corctitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii;
- analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
- sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.
În scopul îndeplinirii atribuţiilor de mai sus, organul de inspecţie fiscală va proceda la:
- examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
- solicitarea de informaţii de la terţi;
- stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată;
- verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;
- dispunerea măsurilor asiguratorii în condiţiile legii;
- aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale;
- discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora.
1.1.3 Obiectul şi funcţiile controlului fiscal:
Controlul fiscal are ca obiect verificarea:
- Bazelor de impunere;
- Legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale;
- Corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili;
- Respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile;
- Stabilirii diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora.
Funcţiile controlului fiscal sunt:
Pentru a fi raţional controlul fiscal trebuie sã rãspundã unor cerinţe, sã îndeplineascã anumite funcţii şi sã se caracterizeze prin anumite trãsãturi şi printre acele funcţii enumerez:
- funcţia de mobilizare a resurselor bugetare la dispozitia statului, necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.
Se pot distinge din acest punct de vedere sisteme fiscale mai liberale si sisteme fiscale intervenţioniste, în care statul îşi propune să finanţeze mai multe activităţi şi are nevoie de resurse mai mari, mobilizate îndeosebi prin impozite şi taxe.
- funcţia economico-stimulativă, în scopul dezvoltării sau stabilizării activităţilor economice, corectãrii dezechilibrelor, spoririii volumului veniturilor, creării de noi locuri de muncă .
- funcţia socială prin care se urmăreşte pe de o parte, să se asigure o anumită protectie socială unor categorii de contribuabili persoane fizice care realizează venituri mai mici şi au greutăti materiale mai mari, iar pe de altă parte să fie stimulaţi agenţii economici care utilizează forţă de muncă cu randament mai redus (handicapaţi, nevăzători)
-funcţia de control asupra economiei exercitată de către Ministerul Economiei şi Finantelor şi unităţile sale teritoriale, prin aparatul fiscal şi organele de control financiar abilitate prin lege.
1.2 Obligaţiile fiscale
Obligaţia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile ori, după caz, a
impozitelor datorate;
Obligaţia de calculare, de înregistrare în evidenţele contabile şi de plată la
termenele legale a impozitelor
Orice alte obligaţii rezultând din legile fiscale.
Pentru fiecare obligaţie fiscală care a făcut obiectul inspecţiei fiscale se vor avea în vedere şi se vor cuprinde în constatări următoarele:
Informaţii despre obligaţia fiscală:
- denumirea obligaţiei fiscale;
- perioada supusă inspecţiei fiscale;
- prezentarea procedurii de control utilizate. În cazul controlului prin sondaj, selectarea documentelor şi a operaţiunilor semnificative se apreciază de organul de inspecţie fiscală în funcţie de natura activităţii contribuabilului;
- facilităţile fiscale (scutiri, reduceri, ajutor de stat, subvenţii) de care a beneficiat contribuabilul în perioada supusă inspecţiei fiscale şi modul de respectare a acestora.
1.3 Formele şi calasificarea controlului fiscal
Controlul fiscal este clasificat în funcţie de întinderea lui asupra diferitelor activităţi sau raporturi ale contribuabilului verificat.
Formele de control fiscal sunt următoarele :
- Control fiscal general care presupune activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor
fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată.
- Controlul fiscal parţial presupune activitatea de verificare a uneia sau a mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.
- Control fiscal extins, care poate cuprinde şi alţi contribuabili, în afara celui verificat, care se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acesta reprezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- BIBLIOGRAFIE.doc
- Rolul si Eficienta Controlului Fiscal Exercitat de Ministerul Economiei si Finantelor.doc
- slideurile pt licenta.ppt