Rolul și funcțiile BNR în cadrul sistemului bancar din România

1. Istoric BNR

1.1 Situatia pana la infiintarea BNR

Interesele generale de Stat, cu caracter fiscal si monetar au determinat in cea mai mare masura infiintarea unei banci de emisiune. Biletele ipotecare, cat si rublele rusesti care erau dominante in timpul razboiului ingreunau piata monetara cat si situatia tezaurului. Datorita greutatilor politice din 1876-1877, Statul fiind obligat sa preia sarcini financiare grele-creditul Statului pe piata interna si externa, conditii camataresti insuportabile-se resimtea tot mai mult lipsa unui asezamant financiar (acelasi lucru petrecandu-se in Anglia si Franta). Fruntasii tarii,precum fratii Golescu, Nicolae Balcesc, Rosetti, Ioan Ghica studiau cu atentie aceste pb economice si isi dadeau seama ca existenta unui astfel de asezamant financiar conducea la o dezvoltare economica a tarii. S-a infiintat astfel Creditul Financiar Roman, care este o institutie romaneasca, prin asociatia mutuala a proprietarilor.

Desi institutia a adus numeroase foloase, acest lucru fiind dovedit de economistii acelor vremuri, unii sustineau ca trebuia sa se astepte aparitia unui comert in interiorul tarii,pt a justifica mai mult necesitatea acestei institutii, in timp ce altii erau de parere ca este necesar sa existe o banca nationala, pt a ajuta prin credite ramura economica si pt a avea progrese mari.

La 27 febr.1880, Bratianu a depus proiectul pentru infiintarea unei banci nationale, punandu-se astfel bazele unei organizatii financiare care va ajuta economia nationala mai mult decat orice alta institutie.

In raportul realizat de Gheorghe Chitu, se observa dorinta tuturor oamenilor de a avea o banca de emisiune. Prin cucerirea independentei politice si in ajunul regalitatii, tara noastra dobandise o situatie politica internationala. Desi in momentul infiintarii Bancii Nationale, economia nationala nu dispunea de toate elementele, care sa asigure o dezvoltare a bogatiilor naturale, necesitatea existentei unei asemenea institutii era benefica pentru Stat in consolidarea financiara si monetara.

Th.Rosetti afirma ca infiintarea unei institutii pentru care nu exista elementele necesare pentru a se dezvolta, poate avea foarte multe de pierdut d-a lungul timpului. Dintr-un anumit punct de vedere, Rosetti avea dreptate, deoarece in acele vremuri nu se putea vorbi de o activitate comerciala si industriala in adevaratul sens al cuvantului, principala ramura de productie fiind agricultura. Dar , pe de alta parte, fara o institutie financiara mare si puternica nu se putea concepe o organizatie de credit in tara si nu putea pune in valoare bogatiile tarii.

Dezvoltarea acestui proiect depindea foarte mult de organizarea bancii, de politica generala impusam cat si de oamenii care vor fi la conducerea ei.

Din punct de vedere al organizarii, unii declarau pentru tipul de banca de Stat, altii pentru tipul de banca particulara; altii cereau o singura banca de emisiune, cu monopol exclusiv, altii admiteau principiul pluralitatii, ca in Statele Unite si Elvetia.

Cei care sustineau tipul de banca de Stat, credeau ca Statul are dreptul de a folosi toate beneficiile trase din activitatea banci. Argumentele acestui tip de banca de emisiune cu caracter de Stat se refereau la :

-cand luptele politice de partid erau mai inversunate, o banca de emisiune de Stat ar fi insemnat angajarea si utilizarea ei in tot felul de afaceri si operatiuni, cu scopul de a urmari interesul unui partid politic

-daca Banca Nationala ar fi fost institutie de Stat, ea putea fi usor transformata in instrument de tezaur, care ar fi utlizat emisiunea de bilete de banca, dupa nevoile bugetare.

Din aceste cauze, nu putea fi instituit tipul de Stat, dar pe de alta parte nici cel de institutie particulara, cu privilegiul de Stat. Ca si motive, nu se gaseau capitalurile necesarem oamenii neavand inca cunostintele necesare in leg.cu bancile de emisiune; si chiar daca s-ar fi acoperit aceste capitaluri, nu s-ar fi putut obtine increderea publicului in biletul pus in circulatie.

Ambele curente au fost satisfacute in cele din urma,, adoptandu-se in aceasta privinta sistemul mixt de colaborare a capitalurilor particulare cu Statul.

In ceea ce priveste ideea unei singure banci de emisiune, cu drept exclusiv si o pluralitate de banci era catusi de putin interesanta. Acestu lucru a fost respins de multi intelectuali, care nu considerau ca este bine existenta unei banci de emisiune in fiecare din cele 2 principate, dupa 20 ani de la Unire. Cum totul tindea spre unificare, omogenitate, era de la sine inteles respingerea principiului pluralitatii. (exceptie facand de la acest principiu Creditul Financiar-creditele urbane).

G.Chitu afirma ca in cele din urma, organizarea si administrarea Bancii Nationale au foat luate, aproape in intregime din legea constitutiva a Bancii Nationale din Belgia-1830, dand cele mai bune rezultate din domeniul financiar economic.