Rolul societăților transnaționale în comerțul internațional

INTRODUCERE

Pe plan internațional operează o mare varietate de firme, în rândul cărora societățile transnaționale se impun ca fiind cele mai importante, atât din punct de vedere al dimensiunilor și al volumului de activitate, cât și din punct de vedere al poziției și rolului lor în comertul international.

Am ales ca tema „Rolul societatilor transnationale in comertul international” deoarece multi oameni din sectorul economic nu cunosc notiunea exacta de societate transnationala confundand-o foarte des cu societatile globale si nu cunosc exact ce anume presupune ea precum si multitudunea de beneficii pe care o aduce acest tip de societate in cadrul unei tari si al comertului international.

CAPITOLUL 1

Definirea conceptului de societate transnațională si caracteristicile acesteia

Există mai multe definiții pentru societățile transnaționale (STN). Una dintre acestea este următoarea: “O societate multinațională sau transnațională este o întreprindere care se angajează în investiții directe externe (IDE) și posedă sau controlează activități de aducere a valorii în mai mult de o țară” .

Definiția acceptată de UNCTAD (United Nations Conference on Trade and Development) include anumite cerințe privind partea de active controlate de societatea-mamă. Astfel, societățile transnaționale sunt societăți corporative sau necorporative cuprinzând societăți - mamă și filialele lor din străinătate. O societate - mamă este definita, în accepțiunea UNCTAD, ca o societate care controlează activele entităților din alte țări decât în cea de origine, de obicei deținând o anumită parte din capitalul social. O parte din capitalul social de 10% sau mai mult din valoarea activelor sau a puterii de vot pentru o societate corporativă sau echivalarea cu o societate necorporativă este considerată ,în mod normal ,un prag pentru controlul activelor. STN au devenit organizatorii centrali ai activităților economice și actori importanți în mobilitatea internațională a forței de muncă. Pe când acum 50 ani existau doar câteva sute de organizații transnaționale, în ziua de azi există aproximativ 65,000 cu aproximativ 50 000 de filiale în toată lumea. Uneori sunt numite organizații multinaționale și operează în afara granițelor naționale și sunt angajate în aproape toate activitățiile economice, cu preponderență în agricultură, pescuit, industria farmaceutică, industria minieră, industria manufacturieră, industria energetică, turism, transport, în domeniul financiar și alte servicii. Bazându-ne pe economia de vest, STN ocupă astăzi o poziție puternică în economia globală, însumând aproximativ două treimi din comerțul internațional. În timp ce unele sunt comparativ mici, altele sunt uriașe.

De obicei, STN sunt implicate în multiple activități economice în afara granițelor naționale pe când multe din piețele interne sunt internaționalizate, asta dacă, pe aceste piețe sunt tranzacționate bunurile și serviciile interne.Acesta este criteriul care deosebește STN-urile de alte instituții transnaționale precum organizațiile nonguvernamentale mari sau organizații internaționale. Majoritatea STN-urilor sunt controlate la nivel național, dar deținute la nivel internațional iar acest control este bazat pe o ordine ierarhică centralizată. Criticile aduse STN-urilor susțin că acestea joacă un rol politic și economic excesiv în țările în care operează.

STN-urile joacă un rol important în comerțul internațional și în investiții. De exemplu, în Statele Unite, jumătate din importuri pot fi privite ca tranzacții între filialele STN-urilor, adică se presupune ca vânzătorul și cumpărătorul aparțin aceleași firme. La nivel global, jumătate din comerțul străin aparține intra-firmelor, în timp ce ponderea comerțului global străin în care sunt implicate STN-uri este estimată la mai mult de două treimi.

CAPITOLUL 2

Invetițiile directe externe si rolul lor in comertul international

Investițiile directe externe (IDE) se referă la fluxul internațional de capital care îi permite unei firme dintr-o țară să creeze sau să extindă o filială în altă țară. În contrast cu alte forme ale transferului de resurse, precum împrumutul sau împrumutarea diverselor forme ale investițiilor de portofoliu, investițiile directe externe presupun achiziția directă a controlului. Filiala nu are doar o simplă obligație financiară către societatea-mamă, ci este o parte a propriei ei structuri organizatorice .

UNCTAD definește IDE ca o investiție ce presupune o relație pe termen lung și reflectă un interes durabil și un control al unei entități rezidente într-o economie(investitor extern direct sau societate-mamă) într-o întreprindere rezidentă într-o economie alta decât cea a investitorului străin direct.

Investițiile străine directe pot lua diverse forme, incluzând investiții noi (greenfield), ca și fuziuni, achiziții și preluări ale firmelor existente.

Din punct de vedere conceptual este deosebit de importantă distincția dintre investițiile orizontale și investițiile verticale. Investițiile orizontale se presupune că sunt determinate de considerente care țin de proximitate și/sau dimensiunile firmei producătoare, dar și de costuri.

Investițiile verticale fie au ca scop să asigure aprovizionarea cu materiale și produse intermediare, fie sunt orientate spre piață, pentru a furniza pe plan local servicii suplimentare. Investițiile verticale nu duc la o delocalizare de producție, dar pot fi privite ca o măsură necesară pentru sporirea performanței exportului. În schimb, investițiile străine directe orizontale pot duce la relocalizarea producției, și prin aceasta pot reduce oportunitățile pentru ocuparea forței de muncă, depinzând de nivelul barierelor comerciale existența economiilor de scară în producție și importanța activelor bazate pe cunoștințe specifice de firmă.

În ultimele două decenii, investițiile străine directe au manifestat o tendință de creștere, concomitent cu o serie de modificări în distribuția lor geografică, ca expresie a schimbărilor înregistrate în climatul investițional din țările gazdă și a evoluției factorilor economici care antrenează localizarea producției internaționale.

Aceste evoluții au implicații importante pentru țările-gazdă, dar și pentru țările de origine. Activele intangibile pe care le oferă investițiile străine directe - cunoștințe tehnice, tehnologie, calificare profesională, competență managerială și acces la piață - devin tot mai importante pentru creșterea și procesul de dezvoltare economică, completând și potențând resursele interne din țările-gazdă. În contextul globalizării crescânde a producției, a comerțului, a finanțelor, investițiile străine directe devin tot mai mult un liant esențial între economiile naționale, dar și un catalizator pentru dezvoltarea investițiilor interne și competitivitatea firmelor naționale.