Rolul Stakeholderilor în Corporții

„Stakeholderii sunt grupuri sau indivizi care, în mod direct sau indirect, sunt afectaţi de realizarea obiectivelor unei organizaţii sau care pot afecta realizarea acestor obiective” . Esenţa acestei definiţii este că organizaţia are o obligaţie etică faţă de interesaţii săi. Relaţia organizaţie – stakeholderi este reciprocă: organizaţia îi poate afecta pe stakeholderi, dar şi aceştia pot influenţa, la rândul lor, firma.

Stakeholderii sau factorii interesaţi sunt clasificaţi în funcţie de relaţia pe care o au cu organizaţia şi de influenţa pe care o exercită în cadrul acesteia. Principala modalitate de clasificare se realizează grupându-i în funcţie de modul de interacţiune cu organizaţia de afaceri, delimitându-se următoarele categorii:

A. Stakeholderii primari

Principala implicare a organizaţiei de afaceri este determinată chiar de derularea afacerii în sine, respectiv de relaţiile directe necesare pentru a-şi realiza misiunea fundamentală: realizarea bunurilor şi serviciilor pentru societate. Această intercaţiune fundamentală a firmei cu mediul, în cazul economiilor de piaţă, se realizează prin intermediul pieţei libere, în care se desfăşoară procese de vânzăre şi cumpărare aflate sub guvernarea legii cererii şi ofertei. Firma există întrucât acţionarii şi investitorii şi-au asumat riscul creării şi finanţării ei. Prin urmare, stakeholderii primari sunt: acţionarii (asociaţii) şi investitorii, angajaţii, creditorii, furnizorii, distribuitorii, clienţii şi competitorii. Modul în care organizaţia de afaceri interacţionează cu toate aceste entităţi este reflectat în deciziile manageriale strategice.

B. Stakeholderii secundari

Relaţiile cu mediul ale unei organizaţii de afaceri trec dincolo de simpla, primara interacţiune cu acţionarii, angajaţii sau partenerii de afaceri. Un al doilea nivel al implicării în societate a unei firme se defineşte atunci când alte entităţi îşi exprimă un interes sau scop în cadrul activităţilor respectivei firme. Aceste entităţi formează grupul stakeholder-ilor secundari, care sunt afectaţi, direct sau indirect, de interacţiunea de nivel doi a firmei cu mediul socio – economic). În cadrul stakeholder-ilor secundari se includ: comunităţile locale (autohtone sau străine, dacă compania operează şi în alte ţări), administraţia publică locală şi centrală (puterea executivă, legislativă şi juridică), partidele politice, grupurile de activişti sociali, organizaţiile neguvernamentale, instituţiile religioase, media, grupurile de sprijin ale mediului de afaceri, uniunile comerciale etc.

Acest model de clasificare pe două niveluri al stakeholder-ilor unei organizaţii de afaceri permite următoarele concluzii:

- în procesul decizional, organizaţiile de afaceri „împart” puterea decizională cu toate entităţile impactate, fie că impactul este primar, fie că este secundar;

- managerii unei organizaţii de afaceri trebuie să deţină cunoştinţe şi informaţii solide nu doar referitoare la organizarea internă a firmei pe care o conduc, ci şi la factorii politici şi sociali care determină contextul în care îşi desfăşoară activitatea;

- acceptarea de către societate a unei firme, legitimitatea ei, depinde de modul în care ia

în considerare întregul ansamblu al stakeholderilor.

Într-o enumerare generică, stakeholderii unei organizaţii de afaceri sunt:

Acţionarii, sunt cei care investec în companie, urmărind remunerarea capitalului investit prin intermediul dividendelor. Obiectivele lor sunt în general simple şi sunt legate în mod special de aspectele financiare.

Rolul: acţionarii au un rol foarte important deoarece, fără investiţia lor, nimic nu ar fi existat de la început: nu ar fi putut fi plătit primul angajat, nu ar fi apărut primul produs, nu ar fi fost convins primul client. Cu banii, energia şi cunostinţele lor compania creşte, avînd posibilitatea de a se transforma în corporaţie.

Angajaţii, sunt persoanele care în schimbul muncii, abilităţilor şi compeţentelor puse la dispoziţia organizaţiei, primesc salarii, beneficii, tratament corect şi securitate la locul de muncă.

Rolul: În primul rând resursa umană este singura în măsură să creeze, nu numai sub aspect economic, ci şi sub aspect spiritual, ştiinţific. Generarea de noi idei concretizate în produse, tehnologii, metode de conducere, soluţii organizatorice noi, este apanajul exclusiv al omului.

Furnizorii: pentru a-şi putea desfăşura activitatea, orice companie are nevoie de materii prime, materiale, produse manufacturate, echipamente de producţie, servicii, pe care le cumpără de la furnizori diverşi.

Rolul furnizorilor este foarte important în activitatea unei companii, deoarece aceştia asigură necesarul pentru a produce şi oferi bunuri şi servicii pe piaţă. Orice blocaj apărut pe piaţă în amonte poate avea consecinţe grave, care se răsfrâng asupra organizaţiei. Acesta este şi motivul pentru care firma trebuie să acorde o atenţie deosebită alegerii şi selectării furnizorilor. Printre criteriile de alegere a furnizorilor se numără: puterea economică, imaginea furnizorului pe piaţă, seriozitatea, localizarea geografică, facilităţi de plată, condiţii de livrare, calitatea produselor şi serviciilor oferite etc.