Rolul Transporturilor Navale în Dezvoltarea Economică

1.1. ROLUL ECONOMIC AL

TRANSPORTURILOR MARITIME

Istoricul transporturilor pe apă, de când au fost construite primele nave cu aburi, în urmă cu mai mult de un secol, a fost una a inventivităţii, a profesionalismului, a profiturilor fabuloase, dar şi a unor proiecte dezastruoase. Aceasta include drama tancului petrolier, ridicarea meteorică a vedetelor shipping-ului ca Niarchos şi Onassis şi câteva scandaluri la fel de dramatice, asemeni aceluia în care a fost implicat Tidal Marine care a alcătuit la începutul anilor 1970 o flotă de 700000 tdw şi a fost ulterior pus sub acuzaţie, împreună cu câţiva bancheri din New York, pentru obţinerea unor împrumuturi frauduloase de peste de 60 milioane de dolari, în anii 1980 a fost cea mai bună piaţă în shipping, când, nave care au fost cumpărate pentru câteva milioane de USD, au crescut în valoare cu 600-800%, făcând pe cei câţiva investitori norocoşi, unii din cei mai bogaţi oameni din lume. Printre proiectele greşite, în linia întâi, trebuie să fie episodul remarcabil din piaţa tancurilor petroliere, anul 1973, când cererile se situau la peste 100 milioane tdw, pentru care cererea nu a fost niciodată materializată, cu rezultatul că unele nave au fost trimise direct din şantierul de construcţii la păstrare şi doar câteva au fost operate ulterior la potenţialul economic maxim. Pe scurt, transporturile maritime reprezintă o industrie de mai multe generaţii.

Sarcina acestui capitol al lucrării este de a ne face să înţelegem politica economică a industriei transporturilor. Chiar şi magnaţii shipping-ului sunt supuşi legilor cererii şi ofertei, în orice caz, continuându-ne analiza economică, nu trebuie să neglijăm faptul că piaţa shipping-ului este reprezentată de un grup de persoane - armatori, brokeri, constructori şi bancheri - care depun eforturi gigantice, an de an, transportând pe mare mai mult de 4000 t de marfă şi care s-ar putea să vadă în shipping nu doar o afacere.

Transporturile pe apă reprezintă una din cele mai răspândite industrii pe plan internaţional, iar studiind ştiinţele economice maritime, suntem atraşi într-o discuţie despre ansamblul economiei lumii. Comerţul pe mare este, într-un fel, în topul activităţii economice a lumii. Prima reacţie a armatorilor la ascultarea unor evenimente globale cum ar fi un dezastru nuclear în Rusia sau o schimbare în preţul petrolului, este de a aprecia ce efect va avea aceasta pe piaţa shipping-ului. In transporturile maritime, s-au făcut multe averi ca urmare a conflictelor politice, notabile fiind acelea care au fost produse de închiderea canalului Suez în anii 1950 şi 1960. Nu ne putem permite să ignorăm aspectul politic al pieţei maritime şi nici importanţa strategică a shipping-ului nu trebuie subestimată. Pe măsură ce afacerile s-au amplificat pe plan internaţional şi ţări industrializate de curând s-au alăturat membrelor OECD, industria maritimă a furnizat mijloacele pentru o creştere extraordinară a comerţului. Dacă vrem să înţelegem forţele economice şi politice care au influenţat evoluţia pieţei transporturilor maritime, trebuie să apreciem interacţiunea dintre evenimentele din shipping şi cele din economia lumii.

În lucrarea "The Economic History of World Population", Carlo Cippola sugerează faptul că industria transporturilor a fost una din forţele principale, responsabile pentru schimbarea lumii de la un sistem esenţial naţional, la cel de economie globală, care există în prezent.

Transportul rapid şi ieftin, a fost unul din produsele principale ale revoluţiei industriale. Distanţele au fost scurtate într-un ritm uluitor. Zi de zi lumea pare mult mai mică şi societăţile care practic timp de un mileniu s-au ignorat una pe alta, sunt deodată puse în contact sau în conflict, în problemele noastre, în viaţa politică, la fel ca şi în ştiinţele economice, în organizarea sănătăţii ca şi în strategia militară, se impune o perspectivă nouă cu privire la noi.