Extras din proiect

Reforme institutionale si politice in U.E. inaintea procesului de largire.

Actuala forma de organizare ce cuprinde 15 tari membre nu mai corespunde unei piete interne de 27 de tari, astfel se preconizeaza reforme constitutionale necesare pentru a pregati Uniunea in vederea extinderi. Printre deciziile importante ale Consiliului se afla trei probleme de baza:

-marimea si compozitia Comisiei Europene;

-problema echilibrari puterii de vot in Consiliul de Ministri, prin reevaluarea numarului de voturi care sa reflecte mai corect populatia fiecarei tari;

-adoptarea sistemului de vot majoritar in Consiliu, in locul celui de consens, pentru a prveni paralizarea deciziilor de catre un singur stat.

Reforma institutiilor europene, ar trebui infaptuita la Nisa “in asa fel incat Uniunea Europeana sa fie gata sa primeasca noi membri” - Comisarul pentru extindere Gunther Verheugen. Totodata se urmareste posibilitatea de a se propune un scenariu fiecarei tari candidate, un calendar de aderare, fara a se fixa data aderarii. Singurul lucru cu grad mare de certitudine este faptul ca Uniunea Europeana ar trebui sa efectueze reforme institutionale inainte ca primele aderari sa inceapa. Pe de alta parte, extinderea Uniuni Europene cu 10 tari, din care 8 central si est europene apar ca preconizate pentru 1 ianuarie 2004. Se pune totusi intrebarea, chiar si acest stadiu, daca toate cele 10 tari sunt pregatite pentru aderare si daca U.E. este pregatita pentru aceasta largire.

2 Declaratii oficiale si “euroscpticism” in tarile membre.

Oficial, la Bruxelles se afirma (G Verheugen, iunie 2000) ca negocierile demarate se vor incheia in citiva ani, si majoritatea tarilor vor deveni membre inantea incheieri mandatului prezentei comisii, injurul anului 2005. La inceputul anului 2000 se intentiona ca pana la sfarsitul anului sa fie prezentat un scenariu al largiri, care sa raspunda la intrebarile: cine, cand si cum. Oficialii Uniuni Europene afirma totodata ca negocierile nu au progresat suficient de mult si au devenit din ce in ce mai complexe pentru a lua o decizie privind timpul de care mai este nevoie. Fata de declaratiile oficiale care sustin procesul de extindere a Uniuni Europene, in tarile membre exista asa-numiti “eurosceptici”, cu opinii si atitudini diferite de cele oficiale in privinta modalitati de realizare a constructiei europene, a momentului si amplitudini procesului de largire a Uniuni Europene.

In privinta modalitatilor de realizare a constructiei europene, Germania si Italia sunt in favoarea unei Europe de tip federalist, care sa beneficieze de noua elasticitate, decurgand din Tratatele modificata.

Franta prefera integrarea la nivel interguvernamental, contestata de Danemarca si Spania.

Pe de alta parte, desi premierul britanic Tony Blair a declarat oficial ca Marea Britanie nu este “eurosceptica” si a cerut partenerilor sa accelereze extinderea Uniuni Europene. Aceasta tara manifesta temeri in ceea ce priveste noile situatii cu care s-ar putea confrunta Uniunea Europeana.

In ceea ce priveste opinia publica din Uniunea Europeana se observa unele schimbari de atitudine fata de extindere:

In anul 2000 se contura o tendinta de scadere a sustinerii procesului de largire a Uniuni Europene fata de perioada in care a fost lansata ideea. Potrivit sondajului de opinie realizat in primavara anului 2000, doar o treime din cetatenii Uniuni considerau extinderea spre est drept o prioritate. Situatia s-a deteriorat in toamna aceluias an, cand, potrivit Eurobarometrului, numai 27% din locuitori U.E. considera ca largirea spre est este o prioritate; 38% dintre cetatenii Uniuni erau in favoarea extinderii. Entuziasmul s-a manifestat diferit astfel suedezii erau pentu cu aproape 61%, iar francezi cu doar 26%.

Inanul 2002 se manifesta un sprijin sporit al opiniei publice din Uniunea Europeana si din tarile candidate pentru procesul largiri. Au existat dubii si intrebari, considera Graham Avery, consilier sef al Directiei generale pentru largire al Comisiei Europene. Astfel 50% din opinia publica din Uniunea Europeana, 65% din tarile candidate si 85% din Romania se pronuntau in favoarea extinderi. In Ronania existau multi care nu stiau prea multe despre efectele integrarii, totisi printr-o educatie si informare adcvata se putea ajunge la un vot in cunostinta de cauza.

3 Scenarii si calendare posibile privind aderarea celor 12 tari candidate

Calendarul admiterii celor 12 tari candidate la aderare in Uniunea Europeana ar trebui sa raspunda la cel putin doua intrebari: "cand " si "cine" pentru ca la cea dea treia posibila, "cum", criteriile si conditiile sunt stabilite, dar nici in acest caz nu sunt excluse alternative.

Comisia Europeana, care efectueaza nagocierile Uniuni Europene cu cele 12 tari candidate, sustine ca procedeaza cu pregatirile asa cum a promis, inclusiv organizand Conferinta constitutionala din Decembrie 2000 de la Nisa, pentru revizuirea tratatelor si a procedurilor. Astfel, potrivit declaradiilor oficiale, daca totul merge asa cum s-a planificat, U.E. ar fi gata sa primeasca noi membri la sfarsitul anului 2002, dupa cara candidatii vor putea adera cand vor fi si ei gata pregatiti. La inceputul luni Octombrie 2000, Gunter Verheugen a declara la Strasburg ca 2003 este un termen realist pentru intrarea primilor membri. In aceasta perioada, Parlamentul European a cerut ca primele aderari sa aiba loc ininte de 2004, iar tarile mai putin avansate cu negocierile, printre care si Romania, sa acceada pana in 2009.

Neoficial, s-a vorbit si de o amanare a momentului aderarii primelor tari spre un orizont inprecis, anul 2005 sau 2006. Exista un curent puternic in randul Uniuni Europene care sustine ca integrarea primelor candidate sa nu se faca inainte de a 50-a aniversare a Uniuni.

La Consiliul European de la Goteborg din Iunie 2001 s-a stbilit incheierea negocierilor cu tarile candidate care sunt gata pregatite inainte de sfarsitul anului 2002 si participarea acestor tari la alegerile pentru Parlamentul European din2004.

La Sevilia in iunie 2002, cele 15 tari membre ale Uniuni Europene si-au propus:

1 sa finalizeze negocierile de aderare pana la sfarsitul anului2002 cu tarile care sunt pregatite (pana la 10 tari);

2 sa ratifice Tratatul de aderare cu aceste tari in anul 2003 (ratificare de catre Parlamentul European, de parlementele celor 12 tari membre si de catre noile tari membre prin referendumuri nationale);

3 sa realizeze primele aderari in aul 2004;

4 noile tari membre sa participe in iunie 2004 la alegerile pentru Parlamentul European.