România și Spațiul Schengen

Introducere

Spaţiul Schengen este o zonă de circulaţie liberă în Europa. Statele membre ale acestui spaţiu au eliminat controalele la frontierele interne, astfel încât este posibilă trecerea frontierei între oricare două asemenea state fără acte şi fără opriri pentru control. În aceste condiţii, iată care este miza bătăliei Schengen, aşa cum este ea văzută de sociologul Alfred Bulai. „În primul rând e o chestiune de facilitate pentru români şi pentru străini a accesului în România.

Vorbim despre un altfel de comerţ, un transport mult mai liber care are în primul rând avantaje economice, din toate punctele de vedere. Practic fiind în spaţiul Uniunii Europene şi în zona Schengen, facilităţile sunt la nivel maximal. În acest moment România ar fi într-o poziţie avantajată, în special românii care lucrează în străinătate. Nu trebuie să visăm că am ieşi din criză sau s-ar întâmpla lucruri mirifice. Deocamdată, până la redresarea economiei nu mai cred în maximizarea Uniunii Europene.”

Aderarea României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen presupune un proces complex. Pe de o parte avem chestiunile foarte tehnice, care ţin de îndeplinirea normelor pe care fiecare stat membru al convenţiei Schengen trebuie să le îndeplinească, iar pe de altă parte, în mod evident, este o decizie politică pe care o vor lua reprezentanţii statelor membre. Din acest ultim punct de vedere, apar cele mai multe probleme, Parisul şi Berlinul cerând oficial amânarea aderării Bulgariei şi României la Spaţiul Schengen.

1. Istoricul spaţiului Schengen

Spaţiul Schengen este o zonă de circulaţie liberă în Europa. Statele membre ale acestui spaţiu au eliminat sau vor elimina controalele la frontierele interne, astfel încât este sau va fi posibilă trecerea frontierei între oricare două asemenea state fără acte şi fără opriri pentru control.

La începutul anilor ‘80, a demarat, la nivel european, o discuţie în legătură cu importanţa termenului libertate de mişcare. În anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a întâlnit cu preşedintele de atunci al Franţei, François Mitterand, la trecerea frontierei. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania şi Franţa. Nici unul din ei nu bănuise atunci ce însemnătate vizionară va avea pe viitor acest gest pentru o Europa fără graniţe interne şi fără controale la frontiera dintre state.

Acordul de liberă circulaţie a fost semnat la 14 iunie 1985 în mica localitate luxemburgheză Schengen. Primele state care l-au implementat au fost Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania şi Ţările de Jos, care şi-au deschis graniţele pe 26 martie 1995. Până în prezent, 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 25 l-au şi implementat.

În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o singură frontieră externă unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare.

De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală. Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile şi declaraţiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen sau stabilit în 1990, precum şi protocoalele şi acordurile de aderare care au urmat constituirea acquis-ului Schengen.

Într-un moment istoric, pe 21 decembrie 2007, nouă state, majoritatea din centrul şi estul Europei, şi-au deschis graniţele, astfel încât pentru prima dată este posibilă călătoria liberă peste fosta Cortină de Fier. Asta, cu excepţia aeroporturilor, care au intrat în noile ţări în regim Schengen de la 29 martie 2008.