Salariul și factorii care îl influențează - Implicațiile creșterii salariului minim asupra economiei societății

INTRODUCERE

În teoria şi practica economică, salariul ocupă un loc deosebit de important. Termenul este de origine latină. „Salarium” era suma ce se plătea fiecărui soldat român pentru cumpărarea sării. Soldatul era un om dependent şi i se acorda „salarium”, în virtutea acestei dependenţe un om liber nu primea „salarium”. Termenul s-a păstrat în timp şi a căpătat sensul de venit al unui om care este dependent de altul, fie juridic, fie economic. Salariul apare ca venit ce revine factorului muncă datorită participării nemijlocite a lui la activitatea economică.

În concepţia teoriei subzistenţei - salariul trebuie astfel stabilit încât să asigure existenţa şi perpetuarea forţei de muncă. Dacă salariile sunt mai mari decât costul forţei de muncă, are loc o creştere a ratei natalităţii, ceea ce va determina sporirea ofertei de muncă în raport cu cererea şi deci, o reducere pe această bază a salariilor.

În 1896, în Victoria, Australia un amendament al Legii fabricilor sustinea crearea unor consilii pentru acordarea salariilor. Acestea nu au stabilit un salariu minim, ci au stabilit salarii de baza pentru șase industrii în care se consideră că muncitorii erau plătiți foarte puțin. Acest prim consiliu a functionat patru ani, după care a fost reînoint și făcut permanent în 1904, timp în care adusese prevederi în 150 de sectoare. Tot în 1986, în Noua Zeelanda se stabileste primul salariu minim la nivel național însa spre deosebire de Australia, aici era obligatoriu.

În Statele Unite salariul minim a fost introdus pentru prima dată la nivel național în 1938, iar în Marea Britanie în 1999.În Uniunea Europeana 18 țări au la momentul actual salariu minim la nivel național. Multe țări precum: Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Elveția, Germania, Austria, Italia și Cipru nu au salariu minim la nivel național, dar se bazeaza pe grupuri de angajați și sindicate pentru a asigura un minim necesar. În Statele Unite pe lângă legea de la nivel federal aproape fiecare stat are propriile legi referitoare la salariul minim, exceptând South Carolina, Tennessee, Alabama, Mississippi și Louisiana.

Primele mișcări în direcția legalizării salariului minim nu stabileau direct nivelul acestuia, ci mai degrabă formau consilii și sindicate pentru a rezolva conflictele de muncă încercând evitarea grevelor. Totuși în unele țări, precum în Statele Unite aceste consilii erau cele care cereau impunerea unui salariu minim pe economie.

Deşi, încă de la sfârşitul secolului trecut, se stabilesc preţuri unice nenegociabile la vânzare pentru toţi cumpărătorii, preţul rămâne una din importantele variabile, pe care orice producător le utilizează în activitatea de marketing, Preţul îşi îndeplineşte rolul de instrument de marketing numai în condiţii în care, în orientarea nivelului său se îmbină în mod armonios condiţiile de producţie cu cele de piaţă. De aceea, în stabilirea preţului pe care îl va solicita cumpărătorului, producătorul trebuie să ţină seama de influenţa pe care o au o serie de factori, atât interni cât şi externi.

Contextul abordării problematicii salariului minim și politicilor sociale în România

Încă din 2012, Comisia Europeană a propus introducerea salariului minim în toate țările europene în care acest element de securitate socială nu era introdus (ca de ex. Germania), precum și creșterea nivelului acestui salariu minim, mai ales în tarile în care nivelul acestuia era considerat prea scăzut față de costul real al vieții. Aceasta deoarece în multe țări, mai ales în estul Europei, dar nu numai, a avea un job nu te scutește de sărăcie. Pe lângă numărul mare de șomeri, există un procent însemnat de populație – mai mult de 8% (la nivel UE) din cei care au un loc de munca, care, conform datelor EUROSTAT, traiesc cu salarii care îi țin sub limita sărăciei.

“Riscul de sărăcie printre cei care muncesc pe salariu este mare, mai ales în țările cu o distribuție inechitabilă a veniturilor și un nivel scăzut al salariului minim, în special pentru persoanele cu contracte temporare, cu normă parțială sau pentru gospodariile monoparentale" este specificat în Comunicatul Comisiei, intitulat ‘Towards a job-rich recovery’, din Aprilie 2012.

Pe fondul acestei situații, înrăutățite de criza economică, Comisia Europeana a propus introducerea salariului minim în toate țările membre și ridicarea nivelului acestui salariu minim, acolo unde este posibil. “Stabilirea unui nivel minim al salariului poate ajuta la stoparea cursei distructive catre un cost cât mai mic al mâinii de lucru și este un factor important în asigurarea unei calități decente a locurilor de muncă", citează același comunicat. Cele mai multe țări europene au introdus deja salariul minim, dar nivelul acestui salariu minim variaza semnificativ, de la țară la țară și variază și față de nivelul salariului mediu pe economie. În România, salariul minim este la o patrime din nivelul salariului mediu, în timp ce în Irlanda, de exemplu, este mai mult decat jumătate din valoarea salariului mediu, potrivit datelor furnizate de Observatorul European al Relațiilor Industriale. Dar există și țări în care nu există deloc un astfel de etalon minim privind valoarea muncii. Printre aceste țări se numară Germania, Italia, Austria și țările scandinave. În timp ce în Italia și Austria există specificat un salariu minim în Contractele colective agreate la nivelul fiecarui sector, aproape o treime din lucratorii din Germania nu au dreptul la un salariu minim. Si multe din aceste țări se împotrivesc introducerii unui salariu minim la nivelul întregii economii. Comisia Europeană nu poate decât să sugereze introducerea acestui etalon și revizuirea politicilor sociale, dar decizia în acest domeniu aparține doar guvernelor fiecarui stat în parte. Cu toate acestea, Comisia Europeana nu a încetat să încurajeze statele membre în adoptarea unor masuri de creștere a salariilor, care susține creșterea consumurilor agregate și dezvoltarea economiei. O excepție de la aceste recomandari o constituie Grecia, care are deja un salariu minim între 50% si 100% din salariul mediu și programe de asistență socială prea generoase, față de situatia economică în care se afla.