Schemele Ponzi

1.Fraude financiare

Foarte puţine fraude care circulă prin Internet sunt noi. Majoritatea tehnicilor de escrocare din ziua de azi sunt adaptări ale unor binecunoscute tehnici de telemarketing, publicitate prin corespondenţa şi chiar vânzare din uşă în uşă. Dar Internetul adaugă o nouă dimensiune îngrijorătoare acestor vechi tertipuri. Spre exemplu, un site web atractiv poate crea iluzia unei companii mari şi cu reputaţie bună, mai ales dacă oferă legături către site-uri legitime.

Iată câteva dintre cele mai mari şi mai de succes escrocherii privind investiţiile :

• Schema Ponzi - un tip de schemă piramidală, prin care banii provenind de la investitorii noi sunt folosiţi pentru a îi recompensa pe investitorii anteriori. Această schemă se prăbuşeşte în momentul în care sumele datorate investitorilor vechi depăşesc sumele care pot fi obţinute de la cei noi.

Pump and Dump (Pompează preţul şi scapă de acţiuni) - o practică ilegală prin care un grup mic de persoane informate cumpăra acţiuni pe care le recomandă apoi miilor de investitori. Consecinţa este o creştere rapidă a preţului acţiunilor, urmată de o prăbuşire la fel de spectaculoasă. Făptaşii care au cumpărat iniţial acţiunile vând atunci când preţul atinge nivelul maxim, obţinând astfel profituri uriaşe. Majoritatea acestor scheme recomandă companii cotate OTCBB (Over the Counter Bulletin Board - sistem electronic de tranzacţionare inter-dealer) care au o fluctuaţie redusă. Există, de asemenea, o variaţie a acestei escrocherii numite "short and distort". În loc să răspândească informaţii pozitive, escrocii realizează o campanie negativă în încercarea de a diminua preţul acţiunilor. Se obţin apoi profituri prin vânzarea short a acţiunilor.

• Investiţiile Off-Shore - aceste escrocherii sunt tot mai utilizate pentru prinderea în cursă a investitorilor americani şi canadieni. Fusurile orare diferite, devizele diferite şi costurile ridicate ale apelurilor telefonice internaţionale au îngreunat fraudarea locuitorilor Americii de Nord. Internetul a înlăturat însă aceste bariere. Fiţi cu atât mai precauţi în evaluarea unei oportunităţi de investiţii care îşi are originea în altă ţară. Este foarte dificil pentru instituţiile locale de aplicare a legii să investigheze şi să condamne infractorii străini. Banca de categoria întâi (Prime Bank) - acest termen redă în general primele 50 de bănci (cu aproximaţie) din lume. Băncile principale tranzacţionează, în general, titluri de valoare de înaltă calitate care implic riscuri reduse precum valuta, obligaţiunile Fondului Monetar Internaţional şi bilete ale Rezervei Federale.

2. Schemele Ponzi

Schema Ponzi are o istorie de aproape 100 de ani. Cel care a pus-o la punct în primele decenii ale secolului XX fiind Charles Ponzi, un imigrant italian dornic sa scape de saracie într-un timp cât mai scurt.

Ponzi s-a născut în 1882 într-un sat italian din apropierea oraşului Parma. O perioadă scurtă de timp a lucrat ca poştaş, până a fost acceptat la una dintre universităţile din Roma. Conform prietenilor săi din acea perioadă, facultatea a fost pentru Ponzi o lungă şi continuă vacanţă, petrecută în cafenelele din capitala italiană.

În 1903 decide că Statele Unite îi pot aduce mai multe beneficii decât Italia. Ajuns aici se stabileşte mai întâi în Boston unde învaţă într-un timp record engelza şi lucrează oriunde i se oferea un job. Ultimul serviciu a fost de ospătar la un restaurant, dar a fost repede dat afară pentru că încărca nota de plată a clienţilor şi fura din casă de bani.

În 1907 pleacă în Montreal, Canada şi se angajează ca asistent la o nou înfiinţată bancă, Banco Zarossi, ai cărei clienţi erau îndeosebi imigranţii italieni. Dobânda oferită era de 6%, de două ori mai mare decât cea practicată de restul băncilor. Schema folosită de bancă este, de fapt, cea care îl va inspira pe Ponzi în anii următori. Patronul folosea economiile noilor deponenţi pentru plata retragerilor de bani. Trucul nu a funcţionat mult timp, iar Zarossi a fost nevoit să fugă în Mexic cu o parte din banii din conturi .

Profitând de haosul lăsat în urmă de proprietarul băncii, Ponzi îşi scrie cecuri cu sume considerabile pentru acea vreme, imitând semnătura patronului. Frauda sa este descoperită şi este trimis la închisoare pentru trei ani. După ce iese se reîntoarce în Statele Unite unde mai învaţă câte ceva din ştiinţa economiei subterane de la Ignazio Lupo, un vestit gangster de la începutul secolului XX.

Interesant de observat în schema piramidală pusă la punct de Ponzi este că baza iniţială a fost una legală şi eficienţă din punct de vedere economic. În 1919 observă că sunt diferenţe uriaşe între preţul cupoanelor poştale din Italia şi Statele Unite. Ca urmare, începe să comande mii de cupoane din Italia pentru a le vinde la un preţ cu 400% mai mare în America. Pentru a obţine profituri cât mai mari, atrage banii prietenilor şi cunoscuţilor cărora le oferă un randament de 50% în trei luni. Vestea se răspândeşte cu repeziciune în toată ţara şi, pentru a promova schema infiinteaza propria companie, Securities Exchange Company