Schimbarea Organizațională

Introducere

Noţiunea de schimbare organizaţională este una complexă, care de-a lungul timpului a fost definită în diverse moduri. În continuare, am selectat câteva definiţii interesante ale schimbării organizaţionale.

Mihail Dumitrescu (1996) , în lucrarea „Introducere în management şi management general“, aprecia că „…schimbarea reprezintă în general, o modificare, o transformare sau o prefacere în formă şi/sau conţinutul unui obiect, unei activităţi sau unui produs natural, de gândire sau social“.

Gary Johns (1998) , în cartea „Comportament organizaţional“, susţine că schimbarea se petrece atunci când un program sau un plan este implementat pentru a deplasa organizaţia şi/sau pe membrii ei spre o stare mai mulţumitoare.

Mariana Predişcan susţine că „…schimbarea organizaţională reprezintă acţiunea, un ansamblu de acţiuni, un proces, prin care se urmăreşte modificarea, transformarea parţială sau totală a unei organizaţii, a elementelor sale componente sau a proceselor ce au loc aici, permiţând trecerea, de la starea prezentă la o stare viitoare, dorită, care diferă cantitativ şi/sau calitativ de prima. Obiectivul unei schimbări organizaţionale este instaurarea unei stări noi, în locul celei existente”.[1]

I. Schimbarea organizaţională

Noţiune

În economia întreprinderii, prin „managementul schimbării” se înţelege elaborarea, administrarea şi evaluarea sistematică a schimbărilor într-o întreprindere. Schimbările pot lua forma unor noutăţi, adaptări, îmbunătăţiri, precum şi a eliminării greşelilor din trecut.

Schimbarea organizaţională reprezintă procesul prin care se urmăreşte adaptarea unei organizaţii la cerinţele mediului în care îşi desfăşoară activitatea, prin transformarea parţială sau totală a proceselor interne şi a resurselor disponibile sau atrase, pe baza anticipării reacţiilor viitoare şi a gestionării legale şi eficiente a riscurilor potenţiale, asociate mediului de desfăşurare a activităţii. Acest proces vizează efectuarea unor modificări esenţiale ale organizaţiei, în ansamblul său, aceasta fiind în opoziţie cu micile schimbări, care presupun modificări neesenţiale ale structurii organizatorice, ale programului de lucru sau ale persoanelor aflate în diferite funcţii de conducere sau de execuţie. Presupune modificarea misiunii şi a viziunii unei organizaţii, introducerea de noi tehnologii cu noi tipuri de activităţi, introducerea unui sistem de evaluare a performanţelor şi reconceperea sistemului de salarizare, modificări de esenţă în structura organizaţională, orientarea spre noi grupuri de clienţi -tinta cu alte necesităţi şi comportament total diferit decât al clienţilor avuţi în vedere până atunci, introducerea sistemului de management prin obiective şi altele. Schimbarea organizaţională corespunde unei noi orientări, fundamentale şi radicale, privind modalităţile în care organizaţia urmează să-şi desfăşoare activitatea, având implicaţii esenţiale asupra comportamentului tuturor componenţilor unei organizaţii, de la şeful executiv până la personalul de execuţie. Spre deosebire de schimbarea individuală, care afectează modul de acţiune, mijloacele cu care operează, responsabilităţile şi competenţele de care acesta are nevoie sau de schimbarea la nivel de grup, schimbarea organizaţională le include pe cele anterioare, dar mai presupune şi multe alte caracteristici ce ţin de funcţionarea organizaţiei ca sistem.

Schimbarea organizaţională vizează modificarea de proceduri şi sisteme, de structuri organizatorice şi responsabilităţi, dar în egală măsură şi schimbarea de competenţe. În noua construcţie, oamenilor le sunt necesare noi cunoştinţe şi abilităţi pentru a acţiona. În plus, managerilor le sunt necesare noi deprinderi pentru a sprijini salariaţii să traverseze schimbarea. La fiecare nivel al organizaţiei, managerii trebuie să aibă cunoştinţele necesare pentru a realiza în mod constant schimbarea şi să sprijine personalul de execuţie pentru a traversa perioade ce se pot dovedi stresante pentru mulţi dintre angajaţi. Acestora li se cere un alt mod de gândire, un alt sistem de valori. Tot ce a fost normal până acum devine de nedorit, inadecvat sau chiar inadmisibil. [5]