Schimbări în sursele de formare a ofertei de mărfuri

OFERTA DE MARFURI

Unul dintre domeniile importante ale economiei comerciale il constituie cel al ofertei de marfuri . Ca element de baza al cresterii economice , oferta de marfuri ridica probleme deosebite , atat cu privire la mijloacele antrenate in vederea realizarii masei de produse necesare societatii , cat si in legatura cu posibilitatile de transformare a acestor produse in mijloace de satisfacere a nevoilor de consum .

1.Continutul ofertei de marfuri

Productia realizata in vederea satisfacerii nevoilor de consum se confrunta cu cerintele societatii ,in cadrul pietei , sub forma ofertei de marfuri .Oferta de marfuri este o categorie a pietei , strans legata de cererea de marfuri . Ea reprezinta forma sociala pe care o imbraca produsele destinate schimbului prin intermediul relatiilor de piata . Realizarea finala a ofertei are loc in urma confruntarii sale cu cererea , prin actele de vanzare – cumparare , care preced si conditioneaza trecerea marfurilor in consum . Oferta de marfuri se afla insa in stransa si permanenta legatura cu productia de marfuri , de fapt , finalizarea acesteia pe piata . Sub aspectul aria sale de cuprindere , oferta se refera , atat la produsele existente in circulatie , cat si la cele care , iesite din procesul de fabricatie si urmind a fi trimise pe piata , se mai afla inca in cadrul unitatilor producatoare .

De asemenea , este necesar a fi subliniat ca , in profil macroeconomic , oferta cuprinde toate produsele destinate satisfacerii consumului prin intermediul circulatiei , respectiv , atat bunuri si servicii destinate consumului intermediar sau formarii brute a capitalului fix , cat si bunuri sau servicii care asigura consumul final al populatiei . Drept urmare , transformarea bunurilor si a serviciilor in oferta de marfuri imbraca forme diferite , in functie de natura si destinatia lor . O parte a acestora se realizeaza ca oferta prin comert , ca intermediar in procesul schimbului , iar o alta parte , in mod direct , intre unitatile producatoare si cele consumatoare , indeosebi in cazul produselor destinate consumului intrmediar si al celor privind formarea stocurilor de capital , prin intermediul investitiilor (formarea bruta a capitalului fix).

Un alt aspect privind definirea ofertei se refera la continutul conceptual al notiunii respective si implicatiile acesteia asupra evolutiei in timp a disponibilitatilor de marfuri in cadrul pietei . Potrivit modului de conceptualizare a notiunii de oferta , aceasta se refera atat la un anumit volum de bunuri si servicii , cat si la un proces de miscare a acestora de la productie la consum . Drept urmare , in cadrul ofertei , se disting doua elemente principale : fondurile de marfuri atribuite retelei de distributiei in cursul unei perioade , spre a fi realizate – asa – zisa oferta reala sau efectiva – si stocurile de marfuri existente in diferite verigi ala circuitului economic – asa – zisa oferta pasiva . Cand este vorba , insa , de oferta de marfuri la un anumit moment , aceasta se confunda cu stocurile existente in momentul respectiv in procesul de circulatie . De unde rezulta concluzia ca toate produsele care alcatuiesc oferta de marfuri trec inevitabil prin stadiul de stocaj , imbracand forma de stoc inainte de a fi vandute definitiv consumatorilor . Totusi , tinind seama de particularitatile circulatiei marfurilor si de locul acesteia intr-o economie activa de piata , este necesara o delimitate clara , in cadrul notiunii largi de oferta , a notiunii de fond de marfuri ; aceasta , intrucit piata cere cantitati si structuri de marfuri , si nu oferta , in general . In contextul unor asemenea preocupari privind delimitarea respectiva , fondul de marfuri este avut in vedere ca o parte a ofertei destinate vanzarii prin intermediul comertului , intr-o anumita perioada de timp . Notiunea de " fond de marfuri " delimiteaza cantitatile de produse pe destinatii , in functie de natura consumului final , intermediar sau stoc de capital . De asemenea , notiunea de fond de marfuri separa bunurile de consum negociate de comert cu furnizorii sai , intr-o perioada data –an , trimestru etc . – de totalul ofertei de care beneficiaza piata in perioada respectiva . Aceasta intrucit oferta totala este compusa din fondul de marfuri negociat si primit de comert si din stocurile ramase din perioadele anterioare , ea depasind ca volum fondul de marfuri dintr-o anumita perioada , cu marimea stocurilor din reteaua de distributie . Mai mult , notiunea de fond de marfa , ca o componenta a ofertei comertului , trebuie asociata si cu notiunea de marca comerciala , care , in ultimile decenii , a deschis calea posibilitatilor de dezvoltare a unei adevarate industrii specializate . In aceasta privinta , trebuie precizat faptul ca se are in vedere o industrie ce nu trebuie considerata ca marginala , reusind doar sa ofere produse de baza la preturi convenabile pentru comert , ci o industrie care sa fie capabila sa inoveze continuu , la propunerea comerciantilor , acestia putand , la randul lor , sa asigure informatiile necesare in acest scop , ca urmare a contactului lor direct cu consumatorii . In consecinta , notiunea privind fondul de marfuri , pe langa delimitarile si structurile operate in componenta ofertei , isi pune amprenta si pe modul specific de constituire a acesteia in comert , adaugand bunurilor componente , noi valente , precum inovarea continua , forme variate de vanzare , posibilitati variate de combinare in consum cu diverse servicii specifice , precum si posibilitatea individualizarii acestora si usurinta identificarii lor printr-o anumita marca comerciala . O alta latura a cunoasterii continutului ofertei de marfuri are in vedere baza materiala a acesteia . Dupa cum indica insasi definitia ofertei , forma pe care o imbraca produsele destinate schimbului prin intermediul pietei – baza materiala a acesteia – o constituie productia furnizoare a produselor respective , nivelul de dezvoltare a ramurilor productiei materiale , industriale sau agricole , determinind volumul si gradul de diversificare a ofertei de marfuri .

Cand este vorba de aprecieri macroeconomice , respectiv daca se are in vedere economia unei tari , la aceasta se adauga importurile de marfuri , care vin sa intregeasca si sa diversifice , in cadrul ofertei , fondul de marfuri asigurat de productia autohtona .

In sfarsit , un alt aspect important este legat de dinamica ofertei , care reflecta , in permanenta , trecerea de la conditiile actuale la posibilitatile viitoare ale productiei , respectiv trcerea de la oferta reala , la oferta potentiala . Oferta potentiala , care trebuie sa reprezinte materializarea in timp a nevoilor consumatorilor , se contureaza ca rezultat al cercetarilor permanente ale cerintelor pietei , al urmaririi in dinamica a evolutiei acesteia . Pornind de la acest fapt , in contextul considerarii ofertei reale ca fiind un rezultat si nu o premisa a cerintelor pietei , trebuie apreciat ca realizarea si dezvoltarea productiei nu trebuie sa se reduca la un peoces pasiv de adaptare continua la cerintele pietei . Este necesar ca aceasta dezvoltare a productiei sa aiba loc in vedere o politica activa de piata , bazata pe diversificarea continua a sortimentelor de marfuri oferite pietei , prin multiplicarea posibilitatilor de satisfacere a cerintelor populatiei , prin crearea de noi produse care sa duca chiar la aparitia a noi nevoi etc.