Secțiunea de Analiză

Cap. I. Analiza macromediului

1. Mediul politic si legislativ

România se alfa în perioada în care continua sa îndeplineasca criteriile politice pentru a deveni Stat Membru al Uniunii Europene. România a facut pasi importanti în continuarea reformei sistemului judiciar pentru a-i asigura o mai mare independenta, precum si catre îmbunatatirea situatiei libertatii presei, restituirii proprietatilor, protectiei minoritatilor si a copiilor. Cu toate acestea, mai sunt necesare eforturi semnificative pentru continuarea reformei administratiei publice, punerea efectiva în practica a reformei sistemului judiciar si intensificarea luptei împotriva coruptiei, în special a celei la nivel înalt.

În ce priveste drepturile omului si protectia minoritatilor, sunt necesare eforturi suplimentare pentru îmbunatatirea situatiei persoanelor cu dizabilitati si boli mentale. Privitor la cerintele economice aferente statutului de membru, România continua sa îndeplineasca criteriul unei economii de piata functionale. O punere în practica serioasa a programului propriu de reforme structurale îi va permite sa faca fata presiunilor concurentiale si fortelor de piata din cadrul UE. România si-a mentinut pe ansamblu stabilitatea macro-economica, desi politica în acest domeniu a dus la cresterea dezechilibrelor macro-economice. În plus, sunt necesare progrese si în ce priveste aspectele legale si administrative legate de mediul de afaceri, inclusiv prin aplicarea deciziilor referitoare la faliment.

România a facut progrese substantiale în alinierea legislatiei interne la legislatia Uniunii Europene si va fi capabila sa-si îndeplineasca obligatiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul preconizat al aderarii (1 ianuarie 2007), daca va accelera pregatirile într-o serie de domenii si se va concentra pe consolidarea capacitatii administrative în ansamblul ei.

În Raportul de tara pentru anul 2004 al UE sunt semnalate îngrijorarile Parlamentului European si ale Comisiei Europene cu privire la aderarea deplina a României în 2007 la UE. Conform Raportului, desi legislatia României în domenii sensibile, cum ar fi lupta împotriva coruptiei, este în conformitate cu standardele UE, în unele cazuri lipseste vointa politica de a implementa aceasta legislatie. În ciuda acestor îngrijorari, Comisia Europeana a acordat României statutul de „economie de piata functionala”, iar acum, atentia se va îndrepta din ce în ce mai mult asupra altor aspecte importante, cum ar fi întarirea sistemului juridic.

De-a lungul a celor 15 ani care au trecut, România a suferit transformari radicale marcate atât de celelalte tranzitii spre democratie si economia de piata, cât si de influenta politicii internationale, adica de circumstantele politice si economice externe.

Dupa caderea sistemului comunist, dezbaterea politica din tara, s-a centrat, în principal, pe problemele interne.

Începând cu anul 1990, primele guverne reformiste au reusit sa slabeasca opozitia si sa devieze atentia publica nationala si internationala de la obstacolele care puneau în pericol transformarile din tara, si care erau formate din grupuri de presiune neinstitutionalizate, persoane care profitau de puterea politica si de patrimoniul statal în beneficiul exclusiv al intereselor personale. Aceste lucruri au generat instabilitate, au întârziat aparitia unui sistem de partide si au provocat tensiuni. Au aparut adaptari ale partidelor comuniste din vechiul regim, ele s-au transformat în forte nationaliste sau sociodemocratice, si în ciuda faptului ca minoritatile interveneau în viata politica, în general au ramas pe pozitii marginale, cum este cazul etniei maghiare. Datorita acestui amalgam de situatii, tara a început sa rataceasca prin labirintul schimbarii, dominat de coruptie, utilizare a puterii statale si proliferare de metode mafioase.

La începutul tranzitiei, tendinta generala a fost reformarea sistemului într-un sens politic care nu implica schimbarea catre sistemul capitalist. Pâna la sfârsitul lui 1996 opozitia nu a reusit sa triumfe, ceea ce a constituit o rezistenta sociala ce venea în calea desfasurarii tranzitiei. România acelor ani nu a beneficiat de o imagine pozitiva din partea mediilor de comunicare internationale, ceea ce a dus la ideea de o tara ce trebuie ocolita, “o tara problema”. PDSR (Partidul Democratic Socialist Român), nu a avut niciodata coordonate ideologice clare si cuprindea un sector important de excomunisti.