Securitate Alimentară în Africa de Nord

Introducere

Problema securităţii alimentare, a aprovizionării populaţiei cu produse agroalimentare de bază şi de calitate corespunzătoare, constituie o preocupare majoră cu care se confruntă, într-o măsură mai mare sau mai mică toate ţările lumii, dar în primul rând cele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Paradoxal ca în perioada curentă, în plină dezvoltare a unei societăţi informatizate, foarte multe state se confruntă cu acestă problemă.

De aceea astăzi problema alimentară costituie un factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial. Asigurarea securitaţii alimentare pentru toţi indivizii contribuie la liniştea socială din fiecare ţară, la stabilitate şi prosperitate.

Tema de cercetare a acestei lucrări „Securitate alimentară în Africa de Nord ” a venit din necesitatea practică de a cuantifica modul în care problematica siguranţei alimentare este abordată de către statele din regiunea Africa de Nord.

Securitatea alimentară este o problemă complexă şi generală a omenirii pentru care toate ţarile lumii sunt responsabile. Acest lucru a fost demonstrat de diferite studii privind alimentaţia populaţiei, evoluţia producţiei agricole, evoluţia populaţiei precum şi utilizarea resurselor. O alimentaţie adecvată trebuie sa fie privită atât din punct de vedere al cantităţii corespunzătoare de alimente cât a calităţii şi a diversităţii acestora.

Asigurarea securităţii alimentare tuturor indivizilor contribuie la liniştea socială din fiecare ţara, la stabilitate şi prosperitate. Securitatea alimentară este o problema complexă şi generală a omenirii de care toate ţările lumii sunt responsabile. Acest lucru a fost demonstrat de diferite studii privind alimentaţia populaţiei, evoluţia producţiei agricole, evoluţia populaţiei precum şi utilizarea resurselor.

Deşi au existat preocupări pentru starea de nutriţie a populaţiei din cele mai vechi timpuri, abia spre mijlocul secolului trecut s-au pus bazele ştiinifice şi instituţionale ale politicilor alimentare şi nutriţionale contemporane.

Politicile alimentare şi nutriţionale sunt reprezentate de o serie de obiective, priorităţi, norme şi decizii adoptate de factorii şi instituţiile investite cu competenţele necesare pentru a asigura întregii populaţii condiţiile economico-sociale pentru o stare bună a sănătăţii individuale şi publice.

Capitolul 1 Noţiuni teoretice pivind securitatea alimentară

1.1. Securitatea alimentară

Conceptul de securitate alimentară a fost formulat pentru prima dată dupa cel de-al doilea război mondial în cadrul dezbaterilor Organizaţiei pentru agricultură şi alimentaţie (FAO) când a fost lansat la Roma în 1963 celebrul manifest ,,Proclamaţia dreptului fiecărui om de a mânca pentru a-şi astâmpăra foamea“.

FAO defineşte securitatea alimentară astfel: ”accesul nemijlocit al tuturor oamenilor la hrana de care au nevoie, pentru a-şi satisface funcţiile vitale şi pentru a duce o viaţa sănătoasa şi activă”. Aceasta definiţie a fost expusă la Summitul Mondial privind Alimentaţia, din noiembrie 1996 de la Roma, unde participanţii şi-au asumat răspunderea politică pentru realizarea securităţii alimentare şi unirea eforturilor pentru eradicara foametei în toate ţările.

Conform „Declaraţiei Mondiale asupra Nutriţiei" (FAO/OMS, Roma, 1992), „securitatea alimentară există atunci când toţi oamenii, în orice moment, au acces fizic şi economic la alimente sigure şi nutritive care îndeplinesc necesităţile de hrană ale organismului uman, pentru a duce o viaţă sănătoasă şi activă".

Securitatea alimentară este influenţată de mai mulţi factori printre care se numără: mediul social-economic şi politic, performanţele sectorului agroalimentar, protecţia socială, sănătatea şi igiena.