Securitatea alimentară în Europa

Conceptul de securitate alimentară a fost formulat pentru prima dată dupa cel de-al doilea război mondialîn cadrul dezbaterilor Organizaţiei pentru agricultură şi alimentaţie (FAO) si reprezinta accesul nemijlocit al tuturor oamenilor la hrană de care au nevoie pentru a-şi satisface funcţiile vitale şi pentru a duce o viaţa sănătoasă şi activă.

Creşterea populaţiei mondiale continuă să reprezinte o provocare la adresa lumii şi a capacităţii sale de a furniza suficientă hrană, fapt pentru care este absolut necesară o îmbunătăţire a nivelurilor productivităţii agricole. Pentru a face posibilă securitatea alimentară fără a aduce alte daune mediului, se impune promovarea şi implementarea agriculturii sustenabile.

Dreptul la alimentaţie este cuprins în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din anul 1948 şi a fost reiterat în diverse ocazii, de pildă în cadrul Conferinţei Mondiale privind Alimentaţia din anul 1974 şi a Summit-ului Mondial privind Alimentaţia din anul 1996. Cu ocazia acestor evenimente, comunitatea internaţională s-a angajat să asigure securitatea alimentară pentru toţi şi să depună eforturi constante pentru eradicarea foametei.

În multe regiuni ale lumii s-au înregistrat progrese în acest sens, dar în prezent, atingerea obiectivului stabilit pare imposibil de realizat. Odată cu criza alimentelor din 2007 - 2008, numărul persoanelor subnutrite a crescut, iar impactul crizei financiare ulterioare poate genera noi stagnări.

Cap. I. Europa in context global

Europa este, convențional, unul dintre cele șapte continente. Cuprinzând peninsula Eurasiei, Europa este separată de Asia de Munții Ural, râul Ural și Marea Caspică la est, și de Munții Caucaz la sud-est. Europa are deschidere, în nord, la Oceanul Arctic, în vest la Oceanul Atlantic, în sud la Marea Mediterană, iar în sud-est la Marea Neagră și la căile ei de legătură spre Marea Mediterană.

Caracteristicile continentului european:

- contur sinuos, lungimea țărmurilor de aproximativ 80 000 km

- relief complex și variat, altitudinea medie 340 m, altitudinea maximă 5642 m (Muntii Caucaz)

- predominanța climatului temperat, prielnic locuirii umane

- resurse de subsol variate, neuniform răspândite

- existenţa civilizaţiilor străvechi (greacă, romană, bizantină) şi predominanţa religiei creştine

- prezenta celor 2 blocuri regionale: militar (NATO) şi economic (UE)

I.1. Poziţie geografică şi condiţii climatice

Europa se află în mijlocul zonei temperate de nord, cea mai mare parte a continentului fiind cuprinsă între 35º și 60º latitudine nordică și între 9º și 65º longitudine vestică, întinzându-se pe mai bine de 4 000 km între Capul Nordului, unde temperatura medie anuală este de −5 °C, și insula Creta unde temperatura medie anuală este de 18 °C.