Securitatea Socială

Securitatea sociala – obiectiv major al statelor lumii

În aceasta prima parte a expunerii referitoare la securitatea sociala îmi propun

prezentarea într-o maniera cât mai accesibila a principalelor aspecte teoretice ale

securitatii sociale. Aceasta presupune o clarificare a conceptelor si principiilor de

baza sau a diverselor abordari urmarite în orice sistem de securitate sociala, pe baza

careia se poate releva importanta deosebita si evolutia pe plan international a

securitatii sociale.

În general, lucrarile de specialitate pe tema securitatii sociale sau a dreptului

securitatii sociale au în vedere unul sau mai multe sisteme de securitate sociala

asemanatoare sau diverse instrumente juridice internationale referitoare la

securitatea sociala. De aceea, voi încearca aici o prezentare evolutiva a teoretizarii

securitatii sociale, urmarind aparitia si evolutia conceptului pe plan international,

cresterea gradului de complexitate si a importantei securitatii sociale de la o etapa

istorica la alta.

De asemenea, voi urmari prezentarea comparativa a evolutiei securitatii

sociale si comentarea diverselor abordari, nuantari sau conotatii care au fost asociate

acestui concept în diverse state sau de catre diferiti autori. În plus, intentionez sa

completez cu aceasta ocazie clarificarea teoretica a notiunii generale de securitate

sociala, cu aspecte legate de cazul particular al lucratorilor migranti. Deoarece între

libera circulatie a lucratorilor si securitatea sociala exista o legatura directa, protectia

sociala a lucratorilor migranti reprezinta o parte importanta a securitatii sociale

europene.

La nivel international, conceptul de securitate sociala cunoaste o diversitate de

interpretari, în functie de contextul istoric sau de conditiile specifice fiecarei societati.

De aceea, voi avea în vedere compararea diverselor abordari si a modului în care

acestea s-au reflectat în cadrul sistemelor nationale sau al diferitelor instrumente

internationale relevante în domeniu. Am în vedere o astfel de abordare pentru a

surprinde esenta conceptului de securitate sociala, considerând ca o astfel de analiza

ar trebui sa conduca la identificarea genului proxim si a diferentelor specifice.

Aceasta deoarece nu exista în dreptul international o definitie exacta, unanim

acceptata, a securitatii sociale, ceea ce face ca majoritatea autorilor sa aiba o viziune

proprie asupra continutului conceptului de securitate sociala.

1.1. Consideratii teoretice

Securitatea sociala este, evident, unul dintre aspectele majore ale politicii

sociale în prezent si, totodata, o preocupare constanta a statelor moderne. De la

începuturile sovaitoare din câteva tari, în primele decenii ale secolului al XIX-lea,

securitatea sociala a devenit rapid unul din factorii importanti în viata a miliarde de

oameni din întrega lume.3

Una dintre principalele preocupari ale oamenilor este sa se apere împotriva

diverselor riscuri. Pentru o lunga perioada de timp s-a optat, ca solutie, fie pentru

sprijinul familial, fie pentru cel al bisericii sau al întreprinderilor.4 Aceasta forma de

acoperire a riscurilor a variat de la o epoca la alta, de la un context cultural la altul.

Însa dimensiunea riscurior si nevoilor sociale a impus crearea si dezvoltarea altor

forme de protectie sociala, bazate pe o solidaritate mai ampla, precum securitatea

sociala. Cu toate acestea, formele traditionale de protectie împotriva riscurilor nu au

disparut complet.

În opinia lui J. H. Richardson, scopul esential al securitatii sociale este acela

de „a asigura sprijin comunitar sau colectiv acelor persoane aflate într-o împrejurare

din cauza careia sunt lipsiti, temporar sau permanent, de resurse suficiente pentru

subzistenta sau îngrijire medicala de baza”5. Colectivitatea strânge de la membrii sai,

pe cât posibil proportional cu capacitatea contributiva a acestora, cotizatii care

alimenteaza fondurile de ajutor, securitate si pensii, în beneficiul respectivilor membri

si al persoanelor care fac parte din familiile acestora6.

Acest sistem permite o compensare între riscurile si costurile inegale care

privesc fiecare membru al respectivei colectivitati si, prin aceasta, acordarea unor

prestatii mai mari decât cele care ar putea fi obtinute din economii individuale.

Totodata, contributiile fiecarui membru sunt mai mici decât într-un sistem individualist.

În viziunea Organizatiei Internationale a Muncii7, „întrucât statul este o

asociatie a cetatenilor care exista pentru a le asigura acestora bunastarea generala,

promovarea securitatii sociale este atributul propriu al statului.”

Fiind responsabilitatea statului, sistemele de securitate sociala au la baza

legislatia care îndreptateste anumite categorii de persoane, în anumite conditii, sa

primeasca prestatii. Aceste sisteme sunt gestionate de obicei de institutii ale statului,

ceea ce nu exclude, însa, existenta si functionarea în acest domeniu si a unor

societati de asigurare private8.

Securitatea sociala reprezinta un obiectiv de atins al societatii. Asa cum aratau

Jacques Doublet si Georges Lavau 9, „scopul securitatii sociale este acela de a

asocia tot avutul social unei actiuni sistematice de acoperire a nevoilor determinate

de inegalitate, saracie, boala si batrânete”.

În Preambulul Constitutiei franceze din 1946 se arata: „Natiunea asigura

individului si familiei conditiile necesare dezvoltarii. Ea garanteaza tuturor si în special

copilului, mamei si lucratorului vârstnic, protectia sanatatii, securitate materiala,

pauze de lucru si concedii. Orice persoana care, datorita vârstei, starii sale fizice sau

psihice, situatiei economice se afla în incapacitate de munca are dreptul de a obtine

de la colectivitate mijloace convenabile pentru existenta.”

De asemenea, Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 10 decembrie

1948 mentioneaza: