Servicii și utilități publice

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND ACŢIUNILE ŞI ACTIVITĂŢILE UMANE

Societatea reprezintă un sistem, un model de grupare, adică o formă în care un număr de oameni se constituie într-un grup cu scopul realizării unor nevoi comune. Principala nevoie comună este producţia materială în care oamenii intră în inter-relaţii multiple începând cu cele de proprietate, în baza cărora se instituie o puternică suprastructură politică şi juridică caracterizată prin rapoarte sociale de clasă care se reflectă pe plan material şi spiritual.

1.1 – Locul şi rolul activităţilor umane în realizarea nevoilor sociale

1.1.1– Nevoia socială – esenţa activităţilor umane

Nevoia socială reprezintă un „ un ansamblu de dorinţe, aspiraţii, resimţiri şi aşteptări ale oamenilor de a-şi însuşi bunuri şi servicii indinspensabile pentru asigurarea unui nivel şi stil de viaţă în conformitate cu nivelul de dezvoltare” al grupului (statului) din care face parte. Deci, nevoile sociale sunt o creaţie a istoriei şi a structurilor sociale şi sunt influenţate continuu de impulsul ştiinţei şi tehnicii.

Nevoile sociale de consum sunt nelimitate

Nevoile sociale de consum sunt şi limitate

Nevoile sociale de consum sunt şi complementare

Din punct de vedere al ariei de cuprindere şi modul lor de exprimare faţă de interesele oamenilor se întâlnesc:

Nevoi individuale (personale)

Nevoi primare (fiziologice)

Nevoi secundare (spirituale)

Nevoi sociale

Nevoi generale

Nevoi de grup

Nevoi generale de consum

Nevoi generale ale aparatului de producţie

1.1.2– Activităţile umane – istorie şi evoluţie

Sectorul primar, grupează în principal, activităţile legate direct de transformareamediului natural. Ramurile economice care intră în acest sector economic sunt: agricultura, pescuitul, activităţile forestiere şi după unele accepţiuni, industria extrativă.

Sectorul secundar, cuprinde activităţile industriale prelucrătoare, în mare parte a materiilor prime produse de sectorul primar.

Sectorul terţiar, include activităţile care nu apar în celelalte două sectoare – primar şi secundar

1.1.3 – Rolul şi locul sectorului terţiar în sfera nevoilor sociale

Sectorul terţiar este sinonim cu sectorul de servicii al economiei naţionale

Sectorul terţiar modern reprezintă un fenomen esenţial al ţărilor dezvoltate şi este compus, mai cu seamă, din servicii pentru agenţi economici („business services”).

1.1.4 – Factorii care influenţează dezvoltarea sectorului terţiar

Un prim factor cu caracter general îl reprezintă posibilităţile de creştere a eficienţei la nivel micro şi macro economic.

Un al doilea factor care influenţează dezvoltarea sectorului terţiar este procesul obiectiv de adâncire a diviziunii muncii atât la nivelul economiilor naţionale, cât şi în cadrul economiei mondiale.

Un al treilea factor care influenţează dezvoltarea sectorului terţiar este dezvoltarea forţelor de producţie.

Un al patrulea factor este intensificarea participării economiilor naţionale la circuitul economic mondial.

Cel de al cincilea factor care determină dezvoltarea sectorului terţiar estenevoia continuă de ridicare a nivelului de trai a vieţiipopulaţiei.

1.2 – Statul de drept şi activităţile publice

1.2.1 – Consideraţii generale despre stat

Organele statului sunt formate din: Administraţia publică

Autoritate administrativă

Instituţiile statului au ca rezultat final în exclusivitate furnizarea de servicii care pot fi:

- ale puterii de stat;

- ale unor colectivităţi (deobicei profesionale);

- private (particulare).

La nivel de stat, puterea este organizată în mod ierarhic în două subsisteme:

subsistemul macrosocioeconomic

subsistemul microsocioeconomic care cuprinde:

-agenţi economici;

-instituţii;

- populaţie.

Instituţiile statului de utilitate publică desemnează acele structuri private autorizate de o autoritate publică să presteze un serviciu public, dar care se află sub supravegherrea şi controlul unei autorităţi publice.

Prin autoritate publică se înţelege „orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public”.

Interesul public desemnează necesităţile materiale şi spirituale ale oamenilor recunoscute, la un moment dat, ca valori sociale generale.

Componentele de bază ale modelului de funcţionare a statului de drept sunt structurate, în baza legii fundamentale – Constituţia – astfel:

Parlamentul care este organul reprezentativ suprem al poporului

Preşedintele ţării, reprezintă statul şi este garantul independenţei naţionale

Guvernul este organul executiv şi administrativ al ţării

Administraţia publică formată din:

Adminstraţia publică centrală de specialitateCurtea de conturi

Administraţia publică locală Populaţia statului

Autorităţile judecătoreşti Mediile de informare

Funcţionarea subsistemului puterii de stat se realizează în anumite condiţii de eficacitate şi eficienţă.

Condiţii organizatorice

Condiţii de natură economică-financiară

Condiţii de natură informaţională

Condiţii de natură juridică

Funcţiile statului în cadrul serviciilor oferite pot fi grupate astfel:

Funcţia de furnizor al serviciilor colective necomerciale

Funcţia de redistribuire

Funcţia de reglare economică