Serviciile hoteliere în județul Timiș

I)O caracteristica comuna a economiilor în tranzitie este trecerea de la controlul ierarhic la participarea democratica. Sub vechiul regim, atât societatea cât si economia erau organizate ierarhic, lucru valabil atât pentru regimurile totalitare, cât si în organizarea întreprinderilor de stat. Acestea erau singurele modele existente de actiune colectiva, sau mobilizare de grup. Dupa caderea vechiului regim, aceste tare au ramas fara alte modele de organizare a societatii si a agentilor economici.

Factorii economici exteriori au facut ca in ultimii zece ani piata romaneasca a turismului sa se caracterizeze printr-o mare recesiune, fapt relevat si de ultimele sondaje de opinie in randul populatiei. Incepand cu anul 1989 turismul romanesc a suferit numeroase schimbari, astfel ca incepand cu acest an hotelurile au inceput sa fie din ce in ce mai putin populate, iar lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai prost. La aceasta a contribuit scaderea nivelului de trai si al puterii de cumpare a celor mai multi romani.

In urmatorii cativa ani in care indicatorii economici au cotinuat sa scada si oamenii de rand sa o duca din ce in ce mai greu, a aparut totusi o clasa de mici intreprinzatori care prin desfasurarea unor activitati economice au inceput sa inregistreze profit, si deci sa-si permita un concediu de odihna intr-o statiune. Cum Romania iesise de curand de sub un regim totalitar a existat dorinta de a iesi afara,prin afara intelegand tariile din apropiere (Grecia, Turcia, Bulgaria, Ungaria), in afara de acest aspect a mai existat si o tendinta de coninua scarere a numarului de turisti autohtoni din statinile romane.

In aceste conditii turismul nu a mai adus profit fiind la un pas de a deveni o gaura neagra a bugetului. Statul care inca mai detinea majoritatea in consiliile de administratie a diverselor societati de turism nu a avut bani sa mai investeasca in modernizarea si intetinerea hotelurilor, vilelor si a statiunilor in general, astfel incat totul a intrat in stare de conservare si de cele mai multe ori conservarea a insemnat distrugere. Ca urmare lucrurile au mers din ce in ce mai prost si aproape nici un strain nu mai era atras de statiunile tarii, iar lucru cel mai grav era ca turistii romanii care de la an la an erau mai putini la numar, nu puteau sa-si mai permita un concediu.

Odata cu privatizarea statiunilor si concesionarea hotelurilor, lucrurile au inceput sa se schimbe in mai bine, dar standardele noastre erau net inferioare in comparatie cu cele internationale. Totusi lumea continua sa mearga vara la mare hotelurile functionand la capacitate de peste 40% .

Dupa 1992 pentru turismul national in formula sa clasica a aparut un mare competitor, agroturismul. Familiile de tarani care doreau un venit suplimentar s-au organizat intr-o asociatie care sa-i reprezinte si sa le asigure un venit mai mare. Turistii au fost deosebit de receptivi la aceasta noua oportunitate pentru ca le raspundea exact nevoilor; era o forma organizata de turism, cu o larga acoperire si cel mai important la preturi nu deloc piperate. Astfel pe langa deschiderea granitelor, care i-a atras pe cei mai instariti dintre romani, cei mai nevoiasi aveau acum o alternativa. Fosta retea nationala de turism ce detinea monopolul a intrat intr-o mare criza, pentru ca acum existau alternative. Cu exceptia hotelurilor de la mare, nimeni nu mai era incantat de a petrece o vacanta intr-o statiune la hotel.

In aceste conditii a fost necesara privatizarea sau concesionarea spatiilor de cazare sau a unor statiuni intregi pentru a putea salva situatia, numai ca in cele mai multe cazuri cei care au cumparat aceste perle ale turismului au asteptat profitul fara a investi nimic in afara de suma initiala. Abia in ultimii doi ani hotelurile si vilele au fost reconditionate sau imbunatatite astfel incat sa ajunga la standardele Romaniei din 1989, care oricum erau inferioare celor vest europene sau chiar central europene.

Scopul elaborarii Conceptului de Dezvoltare Strategica a Zonei Timisoara este acela de a pune la dispozitia tuturor factorilor interesati în progresul economico-social al municipiului Timisoara si al comunelor periurbane situate pe primul inel de dezvoltare al orasului, o gândire unitara cu privire la caile necesare de urmat, creând premizele aparitiei unui efect sinergic, benefic pentru asigurarea unei dezvoltari armonioase si durabile.

Acesta se doreste a fi un ghid, care sa permita - în urmatorii 7-10 ani - corelarea actiunilor, pâna acum de regula disparate, ale factorilor de decizie zonali, care pot si trebuie sa contribuie la progresul comunitatii.