Cuprins
- SANATATEA PUBLICA IN ROMANIA
- SANATATEA PUBLICA IN REPUBLICA MOLDOVA
- SANATATEA PUBLICA IN CHINA
- RECOMANDARI PENTRU IMBUNATATIREA SERVICIULUI DE SANATATE IN ROMANIA
- BIBLIOGRAFIE
Extras din proiect
SANATATE PUBLICA IN ROMANIA
România avea în anul 1990 un sistem medical exclusiv public, puternic
centralizat, sustinut financiar de catre bugetul de stat si coordonat de catre
Ministerul Sanatatii si inspectoratele sale sanitare judetene. Serviciile erau oferite
populatiei, oficial în mod gratuit, însa subfinantarea grava a sistemului o lunga
perioada de timp a dus la scaderea calitatii serviciilor oferite si transferul unei parti
a costului acestora catre populatie. Multe dintre policlinici si spitale functionau în
cladiri deteriorate, fara dotare tehnica corespunzatoare, medicamentele românesti si
materialele sanitare nu acopereau cererea din unitatile sanitare, iar medicamentele
din import, noi si eficiente, erau inaccesibile pentru majoritatea populatiei. Astfel,
o parte din costurile tratamentelor erau transferate, direct sau indirect, catre
beneficiar, inclusiv prin platile informale catre personalul medical, limitând astfel
accesul unor segmente din populatie la serviciile medicale.
Calitatea redusa a serviciilor si lipsurile din sistem, datorate bugetului redus,
impuneau luarea unor decizii, în sensul îmbunatatirii asistentei medicale publice în
România. Trecerea la un model bazat pe asigurari de sanatate a fost evaluata de
catre decidenti, la momentul respectiv, drept solutia optima pentru multe dintre
problemele sistemului. Drept urmare, principiile de organizare, finantare si oferire
catre populatie a serviciilor sistemului sanitar public au fost modificate, începând
cu anul 1996, din punct de vedere legislativ, iar din punctul de vedere al
transformarilor efective, începând cu anul 1999.
Serviciile medicale sunt, astfel, în prezent, acordate în baza contributiei la
fondul de asigurari de sanatate (6,5 % din salariul brut al angajatului si 7% din
partea angajatorului). Asiguratul beneficiaza, pe baza acestei contributii, în mod
gratuit de un pachet de servicii definite drept vitale si reglementate legislativ.
Asistenta medicala primara este, în prezent, oferita de catre medicul de familie,
dorindu-se o accentuare a rolului serviciilor primare, ca prim filtru de rezolvare a
problemelor. Accesul la asistenta ambulatorie si cea spitaliceasca (în afara
urgentelor) si accesul la medicamentele compensate si gratuite se face prin medicul
de familie. Medicii nu mai au statutul de salariati ai statului, ci devin furnizorii de
servicii medicale care încheie un contract cu Casa de asigurari de sanatate, noua
coordonatoare a sistemului. Personalul medical mediu este angajat de catre acesti
furnizori de servicii (medici si spitale). Ministerul sanatatii îsi mentine doar rolul
de finantare si coordonare a programelor nationale de sanatate publica.
De asemenea, noul model a dus la o reducere a accesului populatiei la
serviciile medicale, prin aparitia unor persoane care nu pot beneficia de asistenta
medicala (în afara celei de urgenta, minimale) neavând asigurare de sanatate.
Dupa 1990, au fost realizate si modificari în sens pozitiv, în oferirea
asistentei medicale. Unele dintre policlinicile si spitalele din sectorul public ofera
astazi servicii îmbunatatite si diversificate fata de acum 13 ani, iar pe piata exista
medicamente noi si eficiente, inclusiv din import. Exista, de asemenea, un sistem
privat de acordare a serviciilor medicale, adiacent celui public si o retea extinsa de
farmacii private. În acelasi timp, în contextul saracirii populatiei, un segment larg
al acesteia, desi asigurat, nu îsi permite costul tratamentelor, accesarea serviciilor
spitalicesti performante aflate în afara localitatii de resedinta sau apelarea la
serviciile sistemului privat, ca alternativa la sistemul public.
O mare parte a populatiei din România are, în prezent, un deficit de educatie
sanitara si planning familial, incluzând lipsa constientizarii rolului preventiei si al
obisnuintei de consult medical, în cazul aparitiei unei probleme, elemente care
demonstreaza rolul redus pe care sistemul de sanatate l-a acordat programelor de
educatie sanitara si preventie în rândul populatiei.
Ca urmare, în România se întâlnesc cele mai înalte valori (în context
european) ale incidentei bolilor aparatului circulator, TBC-ului si ale altor boli
infectioase sau parazitare.
Mortalitatea infantila si materna sunt indicatori relevanti ai problemelor de
acces ale unor mame si copii nou-nascuti la asistenta medicala, ai calitatii reduse a
serviciilor oferite acestora, cât si ai gradului de informare insuficient în privinta
metodelor de prevenire a bolilor si de mentinere a igienei sanitare. În ciuda
tendintei descrescatoare de dupa 1990, rata mortalitatii infantile în România este de
trei ori mai mare decât media tarilor Uniunii Europene si de doua ori mai mare
decât în tarile est-europene. Rata mortalitatii materne, desi de aproximativ cinci ori
mai mica în anul 2001 fata de 1989, ramâne totusi ridicata, în comparatie cu
celelalte tari europene.
Înscrierea la medicul de familie, ca prima forma de acces la
serviciile medicale
În prezent, în România accesul la serviciile publice de sanatate se realizeaza
pe principii contributive, prin plata cotizatiei lunare. Copiii, persoanele cu handicap
si veteranii de razboi cu venituri scazute, persoanele dependente de o alta persoana
asigurata si fara venit propriu au acces gratuit la serviciile de sanatate.
Acoperirea prin asigurari de sanatate ridica probleme într-o economie în
tranzitie, în care structurile salariale si-au restrâns dimensiunile. Conditionarea
accesului la servicii, prin introducerea asigurarii de sanatate, a dus la aparitia de
segmente ale populatiei care, prin neasigurare, nu mai pot beneficia decât de
serviciul de urgenta.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Serviciu de Sanatate Publica in Romania, China si Republica Moldova.doc