Sisteme de Management pe Plan Internațional

Capitolul 1

Evoluţia managementului pe plan internaţional

1.1 Conceptul de management pe plan internaţional

Managementul s-a manifestat ca activitate de la constituirea primelor colectivităţi umane, însa abordarea ştiinţifică a acestuia datează din anii 1900, studiul managementului, ca disciplină separată, având o istorie de peste 100 de ani. Apariţia managementului ca ştiinţă a avut loc în societatea capitalistă, datorită complexităţii şi dinamismului evoluţiei activităţilor în toate domeniile. În privinţa reprezentării evoluţiei managementului în etape, abordările sunt numeroase şi diferite, fiecare reprezintând un punct de vedere bazat pe unul sau mai multe criterii.

Etimologic, cuvântul management derivă din latinescul „maneo” care înseamnă mână, manevrare, manipulare. În italiană „manegio”, înseamnă prelucrarea manuală iar din cuvântul francez „manège” a ajuns în limba română cu semnificaţia de „loc unde sunt crescuţi caii”. Din franceză sau italiană, aceste cuvinte au ajuns în limba engleză sub forma verbului „to manage”, care înseamnă a conduce, a administra. Termenul a fost utilizat în timp în administraţia publică, ziaristică şi în domeniul militar.

Managementul înseamnă conducerea cu succes a acţiunilor sau administrarea eficientă a unei societăţi comerciale. Baza obiectivă a apariţiei şi dezvoltării managementului a constituit-o activitatea comunităţilor umane, managementul fiind un proces de orientare a activităţilor oamenilor în scopul realizării unor obiective .

Managementul pe plan internaţional constă în exercitarea funcţiilor managementului de planificare, organizare, coordonare, antrenare şi control-reglare, într-un mediu multinaţional, multicultural sau transcultural. Procesul de management se desfăşoară şi se dezvoltă în mediul intern şi extern al organizaţiilor şi are un caracter universal fiind rezultatul gândirii şi practicii umane.

Dezvoltarea societăţii omeneşti a atras după sine intensificarea şi amplificarea preocupărilor în domeniul managementului, acesta devenind o formă specifică de muncă intelectuală, cu o funcţie bine precizată, bazându-se pe un bogat suport de cunoştinţe ştiinţifice. Managementul a început să fie considerat o activitate distinctă, desfăşurată pe diferite niveluri ierarhice, abia la începutul secolului al XX-lea, iar primele lucrări considerate răspuns în exclusivitate acestei problematici, au apărut la începutul secolului al XX-lea.

Dinamica dezvoltării afacerilor unei firme, fie ea mică sau mare, cum ar fi de exemplu societatea transnaţională, a determinat indispensabilitatea cunoştinţelor de management. Cu atât mai stringentă este cerinţa de a dispune de cunoştinţe în domeniul managementului în ţările în curs de dezvoltare sau în cele în care se desfăşoară procesul de tranziţie de la sistemul centralizat la economia de piaţă.

Făcând aprecieri la importanţa deosebită a însuşirii cunoştinţelor de management şi a formării unor manageri competenţi în ţările în curs de dezvoltare, Philip W. Shay afirma: ,,Pentru ca aceste ţări să progreseze în libertate şi demnitate umană, managementul trebuie să constituie resursa primordială a dezvoltării, iar managerii trebuie să acţioneze ca principali catalizatori. Dacă rezolvarea problemelor legate de dezvoltarea lor se va baza numai pe experienţă, ele vor fi inevitabil împinse spre centralism excesiv, prin concentrarea deciziilor de management în mâinile celor câţiva planificatori la nivel înalt, experimentaţi, pe care îi au şi al căror număr nu poate fi uşor sporit”.

David H. Hemphil prezintă o definiţie sintetică, potrivit căreia managementul este un compus al elementelor putere, autoritate şi influenţă. Între aceste trei elemente există la nivel microeconomic o corelaţie cu influenţe benefice asupra activităţii. Ele presupun colaborarea şi participarea individuală şi în grup pentru realizarea obiectivului general.

Asociaţia Americană de Management a emis adevărul că managementul presupune: a obţine rezultate prin alţii, asumându-ţi responsabilitatea pentru aceste rezultate, a fi orientat spre mediul înconjurător, a lua decizii vizând finalitatea firmei, a te baza pe subordonaţi, încredinţându-le responsabilităţi pentru rezultatele vizate a fi obţinute, a le recunoaşte posibilitatea de a greşi şi a primi favorabil iniţiativele lor, a descentraliza sistemul organizatoric şi a aprecia oamenii în funcţie de rezultatele obţinute.

Fiind considerat unul din părinţii managementului, H. Fayol (1841-1925) descrie faptul că prin management se înţelege, în general, a planifica, a organiza, a comanda, a coordona şi a controla. Aceste aspecte sunt principalele atribute sau funcţii ale managementului acceptate şi în prezent. Explorând literatura de specialitate se identifică şi alte definiţii ale managementului, printre care se remarcă:

• Managementul reprezintă integrarea şi coordonarea eficientă a resurselor în scopul atingerii obiectivelor dorite;

• Managementul este ansamblul demersurilor, metodelor şi proceselor de planificare, organizare, alocare de resurse, control, activare şi animare a unei întreprinderi;

• Managementul este procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare, în vederea realizării scopurilor organizaţiei.