Sisteme de Organizare a Proceselor Logistice ale Întreprinderii

1.1. Conceptele, structura şi rolul proceselor logistice ale întreprinderii

Pătrunderea în domeniul economic a conceptului de logistică din teoria şi practica militară a avut loc în cea de-a doua jumătate a secolului XX, fiind impusă de cerinţa soluţionării dificultăţilor de aprovizionare a pieţelor americane aflate la mare distanţă de zona industrializată din NE SUA.

Un proces de aceeaşi natură a debutat în anii '70 în Europa Occidentală, în condiţiile extinderii gradului de integrare a economiilor din această zonă.

Odată cu extinderea utilizării telecomunicaţiilor şi calculatoarelor electronice în domeniul logisticii, în ţările dezvoltate din punct de vedere economic s-au creat sisteme logistice integrate cu calculator: CIL - Computer Integrated Logistic.

Procesele logistice ocupă un loc central, deţinând o pondere însemnată în ansamblul proceselor desfăşurate la nivelul fiecărei întreprinderi.

George Cojocaru şi Dan Ardelea, în lucrarea "Bazele sistemelor logistice industriale", definesc logistica întreprinderii ca fiind: "acea pm1e a activităţii funcţionale şi operaţionale care conduce la formarea fluxurilor de materiale, combustibil, energie şi informaţii necesare realizării de. către în sistem de producţie a producţiei prevăzute, în anumite condiţii de eficienţă".

H. Mathe şi D. Tixie, în lucrarea "La logistique", definesc logistica întreprinderii în contextul cerinţelor economiei de piaţă.

În acest sens, se precizează că ea reprezintă "un concept de optimizare a coordonării între amontele şi avalul întreprinderii într-un context concurenţial." Şi apoi se adaugă: "Funcţia obiectiva activităţilor logistice este obţinerea celui mai bun răspuns la nevoile pieţei, cu costul cel mai scăzut posibil".

În funcţie de aspectele arătate anterior, se poate defini logistica întreprinderii prin ansamblul proceselor care se referă la formarea, dirijarea şi întreţinerea fluxurilor de materiale şi produse, inclusiv de informaţii aferente acestora, în cadrul unui sistem de producţie, în anumite condiţii prestabilite pe baza cerinţelor pieţei şi a obiectivelor de funcţionare a sistemului.

Formarea fluxurilor de materiale şi produse se realizează prin procesul de proiectare sau de reproiectare a subsistemului logistic din cadrul sistemului întreprinderii.

Dirijarea fluxurilor de materiale şi produse se asigură prin organizarea structurală şi procesuală, în spaţiu şi în timp, a diferitelor activităţi din subsistemul logistic al întreprinderii.

În sfârşit, întreţinerea fluxuri10r de materiale şi produse este rezultatul planificării şi programării activităţilor specifice subsistemului logistic din întreprindere.

În componenţa subsistemului logistic al întreprinderii sunt incluse o serie de activităţi funcţionale şi operaţionale, referitoare în principal la următoarele probleme:

- stabilirea surselor de resurse materiale pentru executarea producţiei;

- definirea principiilor şi regulilor de organizare pentru fiecare flux parţial de intrare a resurselor materiale în sistemul de producţie;

- organizarea transporturilor interne, manipulărilor şi depozitărilor pentru resursele materiale necesare producţiei;

- dimensionarea şi controlul diferitelor categorii de stocuri materiale şi de produse;

- desfăşurarea în spaţiu şi în timp a fluxurilor de materiale şi produse în interiorul şi în afara procesului tehnologic;

- asigurarea ambalării, conservării, depozitării şi transportării produselor destinate vânzării;

- circulaţia informaţiilor impuse de formarea, dirijarea şi întreţinerea flux uri lor de materiale

- şi produse, pe parcursul întregului lanţ de la furnizori la beneficiari.