Sisteme europene de plăți - inclusiv Target, Target II, Transfond

Cap.1 Prezentare generală a sistemelor europene de plăţi

Implementarea Sistemului Electronic de Plăţi este una dintre cele mai importante realizări ale sistemului bancar românesc. În prezent, se derulează câteva proiecte de dezvoltare a sistemului, cu scopul automatizării complete şi creşterii eficienţei acestuia. Pe lângă aceste proiecte însă, Sistemul Electronic de Plăţi va suferi transformări şi din perspectiva peisajului european al sistemelor de plăţi şi al integrării în structurile europene.

Astăzi, sistemele de plăţi din Europa sunt destul de fragmentate. Practicile şi standardele privind plăţile sunt diferite de la o ţară la alta. Instrumentele de plată au fost dezvoltate în timp şi sunt croite pe nevoile utilizatorilor domestici, fie ei consumatori, corporaţii sau instituţii guvernamentale, depinzând de specificul socio-cultural, economic, geografic sau de cadrul legal.

Băncile se confruntă cu schimbări semnificative în piaţa europeană a plăţilor, generate de procesul de integrare europeană şi de introducere a EURO, dar şi de alţi factori:

 se intensifică cererile venite atât dinspre consumatori, cât şi dinspre corporaţii. Consumatorii sunt din ce în ce mai puţin loiali, alegând cele mai bune oferte de la diferite bănci. Corporaţiile cer din ce în ce mai mult valoare adaugată, servicii de plăţi integrate la preţuri mici.

 furnizorii nebancari ai serviciilor de plăţi pătrund pe piaţa europeană, fiind competitori ai băncilor sau posibili parteneri.

 modificările de reglementări şi cerintele de conformitate consumă o mare parte a bugetelor destinate infrastructurilor informatice, şi multe dintre aceste proiecte sunt legate de plăţi.

 schimbările de tehnologie forţează băncile să-şi reproiecteze arhitecturile IT şi impulsionează noi proiecte informatice.

Sistemele europene de compensare şi decontare au fost iniţial create să indeplinească cerinţele naţionale. Ele sunt diverse şi nu sunt aliniate cu necesităţile unei monede unice. Infrastructura financiară a zonei EURO se află în prezent într-un proces de transformare, provocat de introducerea EURO şi de schimbările tehnologice.

1.1 Reglementări privind securitatea informaţiei

În domeniul plăţilor electronice, cele mai importante reglementări sunt: Ordinul MCTI 218/14.06.2004 şi Regulamentul BNR 6/2006 privind tranzacţiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronice şi relaţiile dintre participanţi. Alte reglementări privesc

 semnătura electronică (Legea 455/2001 a semnăturii electronice, Legea 451/2004 privind marca temporală);

 comerţul electronic (Legea nr. 365/2002, cu modificările aduse de Legea nr. 121/2006).

Dispunem şi de legislaţie privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, Legea nr. 161/19.04.2003.

Un capitol aparte îl constituie legislaţia privind viaţa privată: Legea 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor personale, precum şi Legea 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaiilor electronice.La toate acestea se adaugă un număr important de Directive Europene în domeniul securităţii informaţiei.

Reglementările în vigoare acoperă doar parţial spectrul problemelor pe care le ridică securitatea informaţiei, controlul în domeniul tehnologiei informaţiilor, administrarea riscurilor şi calitatea serviciilor informatice.

Pentru tot mai multe instituţii bancare din România, standardele internaţionale în domeniu constituie baza organizării activităţilor informatice şi a securităţii. Printre cele mai importante standarde şi documente publicate privind controlul securităţii informaţiei se numără:

 CobiT - Control Objectives for Information and related Technology, dezvoltat de IT Governance Institute, standard ce permite dezvoltarea de politici şi bune practici pentru controlul informaţiei şi o mai bună aliniere între tehnologia informaţiei şi afacere.

 Standardele ISO / IEC / ISO / IEC 17799 - Code of Practice for Information Security Management, ce defineşte principiile generale pentru implementarea sistemului de administrare a securităţii informaţiei, precum şi cele mai bune practici privind obiectivele de control.