Sisteme Informatice în Domeniul Pieței de Acțiuni

Capitolul 1

Piaţa actiunilor

1.1. Istoric Bursa de Valori Bucureşti

Piaţa acţiunilor în România a fost structurată înca de la început pe doua componente distincte: Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi RASDAQ (Bursa Electronica RASDAQ) .

Bursa de valori Bucureşti funcţionează, în acest moment, ca instituţie de interes public cu personalitate juridică, înfiinţată în baza Deciziei Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM) nr 20/1995, la solicitarea a 24 de societăţi de valori mobiliare fondatoare ale Asociaţiei Bursei.

Piaţa Naţională a Valorilor Mobiliare RASDAQ a fost lansată la 26 octombrie 1996, ca rezultat al necesităţii unui cadru instituţional şi tehnic pentru tranzacţionarea tuturor acţiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masa. Proiectul RASDAQ este rezultatul direct al colaborării romano-americane, legiferate prin semnarea, în 1994, a unui Memorandum de către guvernele României şi SUA, prin care Agenţia pentru Dezvoltarea Internaţională a Statelor Unite (USAID) a derulat în Romania proiectul ,, Dezvoltarea pieţei româane de capital”.

Evoluţia celor două pieţe a fost asemăntoare, fiind influenţată în mod vizibil de evoluţiile economice dar mai ales de evoluţiile politice ale României în aceea perioadă. După un start excelent, suprapus unei schimbari politice la nivel înalt (1996), cu un maxim al valorilor tranzacţionate şi al valorilor cotaţiilor stabilite în vara anului 1997, a urmat un declin de proporţii, atât ca valoare dar şi ca durată, a pieţei acţiunilor românesti. Evoluţia descendentă a avut numeroase cauze, printre cele mai importante putând fi enumerate: “supraîncalzirea” pieţei (1997) pe fondul unor achiziţii masive de acţiuni ce aveau la bază fonduri speculative, nerealizarea obiectivelor de politică economică promovate, în campania electorală, de noua conducere politică a României (fapt ce a devenit evident la sfarsitul anului 1997), neimplicarea reala a pieţei de capital în procesul de privatizare, neîncrederea instituţilor finaciare ale statului în a lucra cu şi pe piaţa de capital românească, politica monetară impuse de BNR şi Ministerul de Finanţe ce a anulat orice şansă de funcţionare a pieţelor financiare româneşti (prin bonificarea celor mai mari dobânzi la cele mai sigure instrumente financiare-titlurile de valoare emise de stat), evoluţia slabă de ansamblu a economiei româneşti.

Prima parte a anului 2006 a adus modificări de natura legislativă: autorizarea BVB ca operator de piaţă de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM). Emiterea autorizării CNVM fusese precedată cu doar câteva luni înainte de finalizarea procesului de fuziune dintre BVB şi BER, prin care au fost create premisele restructurării instituţionale a cadrului de funcţionare a pieţei bursiere din România. Modificările aduse cadrului instituţional şi reglementărilor BVB şi-au propus să crească încrederea investitorilor şi companiilor emitente în mecanismele pieţei de capital, să asigure o colaborare mai eficientă între toate instituţiile care au responsabilităţi în derularea operaţiunilor pe piaţa bursieră, dar şi să contribuie la armonizarea mecanismelor şi normelor adoptate de către BVB cu cele ale principalelor burse europene. Toate aceste demersuri au avut fără îndoiala importanţa lor în cadrul procesului de evaluare a BVB pe care Federaţia Europeană a Burselor de Valori a realizat-o în acest an şi care a avut drept rezultat admiterea Bursei de Valori Bucureşti ca membru cu drepturi depline al Federation of European Securities Exchanges. Decizia de admitere a BVB în cadrul acestei importante organizaţii europene reprezintă o recunoaştere a progreselor înregistrate în ultimii ani de piaţa de capital din România şi vine să se alăture percepţiilor pozitive ale investitorilor şi emitenţilor asupra pieţei bursiere, care au făcut ca şi în anul 2006 să continue tendinţa ascendentă a principalilor indicatori ai pieţei reglementate administrată de către BVB.

Anul 2007 a reprezentat anul de debut al Bursei de Valori Bucureşti ca operator bursier în cadrul pieţei financiare unice europene şi împlinirea a 125 de ani de la înfiinţarea primei instituţii bursiere în Romania, în anul 1882.

2008 a reprezentat pentru Bursa de Valori Bucuresti şi pentru toţi participanţii pe piaţa bursieră autohtonă una dintre cele mai complicate perioade din istoria modernă a pieţei de capital din România. După aproape un deceniu în care principalii indicatori şi indici ai BVB au descris o tendinţă ascendentă, accentuată şi susţinută în ultimii ani de efectele asociate procesului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, 2008 a fost marcat de inversarea abruptă a trendului crescător al cotaţiilor şi de diminuarea sensibilă a lichidităţii generale a pieţei bursiere.

1.2. Aspecte generale ale pieţei de acţiuni

Piaţa financiară este piaţa pe care sunt emise şi negociate titlurile pe termen lung. Emisiunile de noi titluri se efectuează pe piaţa primară în timp ce negocierile de titluri mai vechi se efectuează pe piaţa secundară. Distincţia între aceste două categorii de operaţiuni este necesară întrucât noile emisiuni au ca obiect transferarea de mijloace de finanţare de la cei ce economisesc debitorii finali, iar negocierea titlurilor vechi asigură creditorilor lichidităţi pentru plasamentele lor. Piaţa primară favorizează debitorii, în timp ce piaţa secundară este în serviciul creditorilor.

La rândul său, piaţa este formată din două pieţe complementare: piaţa primară şi piaţa secundară.

Piaţa primară: este piaţa emisiunilor de titlurilor financiare. Acest prim sector (compartiment) al pieţei îndeplineşte o funcţie de finanţare. Piaţa primară pune în relaţie agenţii cu deficit de finanţare întreprinderilor productive şi statul ce realizează investiţii superioare faţă de sumele economisite acumulate, de unde nevoia de finanţare exterioară care se manifestă printr-o ofertă de titluri financiare . O altă categorie de agenţi economici tradiţionali şi anume gospodăriile populaţiei dispun de excedente de finanţare, economici pe care doresc să le plaseze.

Finanţarea pe piaţa financiară primară se realizează direct dacă cei care deţin economii, capitaluri disponibile achiziţionează titluri nou create de agenţii economici deficitari, sau finanţarea agenţilor deficitari se realizează indirect, prin intermediari financiari, dacă aceştia îşi procură resurse de pe piaţa capitalurilor imediat. Piaţa financiară permite intermediarilor să-şi procure resurse în principal sub formă de emisiuni de obligaţiuni. La rândul lor, pe baza acestor resurse, intermediarii vor acorda împrumuturi pe termen lung, denumite şi “credite obligatorii ”obţinute prin vânzarea de titluri de credit negociabile către public. Vânzarea se poate face prin intermediul unor instituţii financiare sau direct de către societatea care face emisiunea obligaţiunilor.

Piaţa secundară este cel de-al doilea compartiment al pieţei financiare.Ea îndeplineşte un rol diferit şi complementar faţă de piaţa primară. Pe această piaţă se asigură mobilitatea capitalului disponibil. Corespondentul acestei a doua pieţe, al pieţei secundare este bursa de valori, piaţă pe care se schimbă titlurile emise deja.

Piaţa secundară creează un cadru organizat pentru deţinătorii de titluri care doresc să-şi recupereze fondurile fără să mai aştepte scadenţa. Piaţa secundară îndeplineşte şi o funcţie de evaluare permanentă a titlurilor cotate, ceea ce permite efectuarea de tranzacţii rapide şi ordonate. Dacă obligaţiunile, ca efecte publice, sunt cotate şi negociate la bursa de valori fără restricţii, acţiunile sunt admise numai dacă societatea care le-a emis beneficiază de autorizarea expresă a organelor de conducere a bursei.