Sisteme Informatice in Domeniul Publicitati

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Sisteme Informatice in Domeniul Publicitati.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 30 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Economie

Cuprins

1.INTRODUCERE ÎN PUBLICITATE
1.1.Aspecte generale ale publicităţii
2.DATE ŞI INFORMAŢII IN COMPANIILE DE PUBLICITATE
2.1.Funcţiile publicităţii
2.2.Tipuri de publicitate
2.3.Mijloace de publicitate pe plan mondial
3.ANALIZA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL
3.1.Consideraţii teoretice
3.2.Agenţia de publicitate
4.PROBLEME ÎNTÂMPINATE ÎN DOMENIUL PUBLICITĂŢII
5.CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

CAPITOLUL I

1. INTRODUCERE ÎN PUBLICITATE

1.1. Aspecte generale ale publicităţii

Publicitatea cuprinde toate acţiunile de comunicare impersonale, plătite de un susţinător (firmă, organizaţie, individ etc.) identificat, realizate prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă cu scopul influenţării comportamentului ţintelor vizate (consumatorilor).

Întreprinderile din domeniul publicităţii se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor şi ideilor prin mesaje plătite. Scopul direct al acestor mesaje este stimularea dorinţelor potenţialilor clienţi, şi formarea asociaţiilor pozitive în legătură cu produsul sau compania promovată, scop care este atins prin folosinţa metodelor de manipulare psihologică mai mult sau mai puţin subtile.

Desi a apãrut înainte de perioada industrialã, publicitatea s-a afirmat ca domeniu de activitate distinctã doar dupã dispariţia contactului direct dintre producãtor şi cumpãrãtor şi adâncirea diviziunii sociale a muncii (procesul de specializare), care a mãrit distanţa dintre cererea realã şi oferta de produse şi servicii.

Alãturi de celelalte componente ale mixului de promovare, publicitatea este o variabilã calitativã de naturã psihologicã care exercitã acţiuni pe termen lung şi efecte relativ dificil de mãsurat. Intrã în categoria mijloacelor de comunicare nepersonale, reprezentând ansamblul de mijloace care au ca scop prezentarea indirectã (oralã/vizualã/scrisã) a unui mesaj.

Asociaţia Naţională de Marketing ne oferă o definiţie de marketing : “ publicitatea este o comunicare nonpersonală, o informaţie de natură pesuasivă privind produse sau idei; de obicei plătită de sponsori identificaţi pentru a fi transmisă prin mijloace de comunicare în masă. “

• publicitatea este destinată unor grupuri de oameni şi nu indivizilor deci este nonpersonală;

• publicitatea este plătită de un sponsor identificabil;

• publicitatea este o acţiune persuasivă capabilă să învingă rezistenţele, să influenţeze , sau să schimbe comportamentul consumatorului faţă de un bun sau serviciu;

• publicitatea ne atinge prin diferite canale de comunicare în toate segmentele vieţii cotidiene.

CAPITOLUL II

DATE ŞI INFORMAŢII ÎN COMPANIILE DE PUBLICITATE

Datele şi informaţiile reprezintă componentele primare ale sistemului informaţional.

Indiferent de forma pe care o adoptã, publicitatea conţine elemente ca :

- evenimentul, în cazul publicitãţii acesta reprezentând produsul (marca), avantajul oferit etc.;

- informaţia, respectiv scopul sau mobilul reclamei

- publicul, ţinta întregului efort publicitar (Brech, 1953).

În cazul publicitãţii, emiţãtorul este reprezentat de un ansamblu format din douã entitãţi:

 clientul (compania comercialã), numit şi anunţãtor, publicitor sau sponsor de publicitate, care este beneficiarul publicitãţii .

 agenţia de publicitate.

Astfel, în cazul publicitãţii, zona „emiţãtor“ este formatã dintr-un nou proces comunicaţional, publicitatea fiind de fapt un feedback al unei comunicãri anterioare între agenţia de publicitate şi clientul acesteia.Anunţãtorul este organizaţia sau persoana care oferã bani pentru o campanie publicitarã si este cel care comandã agenţiei de publicitate realizarea unui mesaj de informare sau de tip persuasiv, menit sã informeze sau sã modifice atitudinea unui grup-ţintã în vederea cumpãrãrii unui produs/serviciu.

Ceea ce agenţia de publicitate elaboreazã devine publicitate,

iar produsul finit realizat de cãtre aceasta la cererea anunţãtorului se numeşte reclamã, cea pe care receptorul, adicã consumatorul, o va primi ca mesaj. Pentru receptor, însã, emiţãtorul nu este niciodatã agenţia, ci anunţãtorul, clientul agenţiei, cel ce a plãtit comunicarea.

Ca domeniu de activitate, publicitatea este caracterizatã de cinci elemente instituţionale:

o anunţãtorul, clientul care comandã campania publicitarã

o agenţiile de publicitate;

o instituţiile media, respectiv canalele media (staţii TV şi radio, ziare, reviste);

o organizaţiile care oferã servicii conexe (companii de cercetare de marketing, studiouri de producţie audio-video, tipografii etc.)

o asociaţiile profesionale care reglementeazã modul de desfãşurare a acestui tip de activitate (CNA, OPC etc.)

Pe lângã aceste cinci mari categorii de participanţi la procesul publicitar, a mai apãrut în ultimii ani încã una: specialistul independent (freelancer) care poate fi specializat în creaţie sau specializat în media(canale media).

Firmele care îşi fac publicitate (anuntãţorii) folosesc de regulã patru variante de lucru pentru realizarea campaniei de publicitate:

• prin „resurse interne“ – prin intermediul agenţiei in house ;

• apelând la serviciile unei agenţii de publicitate cu servicii complete (full services);

Fisiere in arhiva (1):

  • Sisteme Informatice in Domeniul Publicitati.doc